În firea noastră există, sădit adânc, un sâmbure al minciunii — omul minte. Nu îl învață nimeni să o facă, nu urmează cursuri de perfecționare, o face instinctiv, pentru a ascunde răul pe care l-a săvârșit. Primul impuls este să acoperim greșeala, să ne prefacem a fi alții și să trimitem pe cei din jur pe piste false.
Primul om de pe pământ exact aceasta a făcut: a cochetat cu dușmanul, a căzut în capcana lui și apoi a încercat să șteargă urmele — s-a ascuns în tufiș, și-a cusut haine improvizate din frunze, uitând că vine toamna și frunzele vor cădea de la sine… Realizăm că am ales greșit și încercăm să reparăm, dar dăm din lac în puț. O minciună nu vine niciodată singură — trebuie acoperită cu multe altele. Cel ce minte are nevoie de o memorie de fier, dar până la urmă memoria îl trădează și adevărul iese la lumină. Dacă e prins cu mâța în sac, își cere scuze; dacă nu, își vede de drum. Dar minciuna are picioare scurte — drumul nu va fi lung și va fi dat în vileag.
Omul minte pentru că îi este frică. De ce oare frica de adevăr este mai mare decât teama de minciună și de urmările ei? De cele mai multe ori, copilul minte pentru că se teme de pedeapsa părinților — recurge, instinctual, la această formă de îndulcire a realității, sperând că lovitura va fi mai ușoară. Frica îl împinge pe om spre o zonă de confort emoțional, departe de confruntare. Conștiința îi șoptește că a greșit, dar rușinea descoperirii este prea apăsătoare — și atunci se ascunde în spatele unei alte fețe, anihilând pentru o vreme glasul dinlăuntru.
Omul minte și pentru că minciuna îi este mai la îndemână — adevărul cere luptă și efort. De când rasa umană a fost coruptă de tatăl minciunii, primul gând care îi vine omului este să recurgă la ea, fără prea multă ezitare. Urechile se deschid mai ușor pentru cel care știe să împacheteze frumos un neadevăr. Minciuna a fost cea mai mare plagă a omenirii! De atunci și până astăzi, nu mai scăpăm de ea. Ne furișăm pe lângă, pășim pe marginea prăpastiei, trăim la limită. Între alb și negru, alegem zona gri — pentru că acolo ne simțim în siguranță. Dar oare zona gri nu este tot o formă de minciună?
Într-o zi, însă, Cineva a venit să traseze granițe clare și să înfrunte minciuna față în față. Acela este Adevărul însuși, și El a spus: „Veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă va face liberi!” Pe măsură ce Îl cunoaștem și Îl iubim, vom recunoaște minciuna cu ușurință și o vom combate. Nu o vom justifica, nu ne vom alia cu ea — ci vom păstra Adevărul care aduce eliberarea deplină a omului. Minciuna rămâne ispita zilnică, la tot pasul, dar cei ce trăiesc în Adevăr și îl caută neîncetat — pe termen lung, sunt câștigați.
Ultimele comentarii