Cele mai fierbinți subiecte de astăzi se regăsesc pe scena politică. Chiar dacă nu ne implicăm direct, ne afectează pe toți orice decizie nepricepută, lipsită de sustenabilitate, pe care o iau decidenții noștri. Ne poziționăm ca apolitici, dar, în privat, fiecare avem o simpatie și comentăm pe marginea fiecărui gest și a fiecărei decizii pe care o iau alții, în locul nostru.
Suntem martori ai unei realități dezamăgitoare. Pe scena politică, oameni pe care i-am considerat capabili să-și țină cuvântul dezamăgesc. Două cuvinte care nu mai reprezintă nimic. Se încalcă cuvântul, lipsește onoarea, iar aceasta este înlocuită cu demagogia.
Suntem creștini, oameni care avem pretenția că deținem adevărul absolut. Ne considerăm urmașii Domnului, patrioți, oameni care iubim doar adevărul, dar uităm ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „El nu-și ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui” (Psalmul 15:4).
Avem libertatea să ne expunem punctul de vedere, iar atunci când observăm o abatere, suntem datori, avem obligația morală să semnalizăm orice abatere. Ea există în toate locurile! Putem să trăim cu ea, să ne compromitem sau să o semnalizăm și să o repudiem?
De ce omul își dă cuvântul, iar noi îl credem, însă, după ce și-a atins obiectivul, își pierde orice bun-simț și orice cuvânt? Mai există onoare? Ați auzit cuvinte precum: „noi, niciodată nu vom face alianțe cu… noi suntem drepți, nu ca alții, jurăm, ne tatuăm, promitem etc.”? În orice domeniu al vieții, cuvântul nostru trebuie să fie însoțit de fapte reale. Dacă îi desconsiderăm pe ceilalți, îi vom manipula prin cuvinte, iar, atunci când suntem confruntați, o întoarcem tot noi, iar pe ceilalți îi vom acuza de lipsă de înțelegere și de interpretare subiectivă.
Dincolo de orice interpretare a noastră, ar fi de o importanță majoră ca cei ce și-au dat cuvântul să se țină de el, să aibă onoarea de a duce la îndeplinire ceea ce li s-a încredințat, într-un mod onest. Altfel, fluctuațiile, aberațiile, minciuna – care are picioare scurte – toate vorbesc despre caracterul omului. Recunoaștem că: tot ceea ce vedem în jurul nostru, tot ceea ce se petrece între noi nu este decât dovada unei căderi a rasei umane, o depravare totală a omului.
Omul de caracter are cuvânt și onoare. Omul care și-a înțeles locul efemer va încerca să demonstreze că omenia valorează mai mult decât orice.
Unii, chiar dacă pierd funcții importante, rămân de cuvânt, au onoare și dovedesc integritate. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toți cei de cuvânt din orice sferă a societății. Să căutăm împlinirea Cuvântului, care valorează mai mult decât orice în lume.
Ultimele comentarii