Identitatea geamănului nu este cunoscută. De multe ori, interpretăm acest detaliu după cum ne convine sau după cum „dă bine”.
Facem uneori atâta exegeză pe text, încât ajungem să nu mai înțelegem nimic. Despre Toma știm atât cât ni s-a descoperit în Scriptură și în istorie. Este adesea catalogat după afirmațiile și încăpățânarea lui de după învierea Mântuitorului, fiind considerat de cei mai mulți un necredincios.
Biblia ne spune însă că Toma avea și o poreclă: Geamănul. La prima citire, ne ducem cu gândul la un frate (sau poate o soră), născut în aceeași zi, poate chiar identic cu el. Am în familie un frate și o soră gemeni, dar și doi copii gemeni; sunt diferiți, nu seamănă deloc între ei. Și totuși, am descoperit că există trăsături comune între gemeni.
Dacă Toma a avut un frate geamăn, identic, mi-aș dori să semăn cu el. Dar ce trăsături de caracter găsim la Toma?
Ucenicul a fost ales de Domnul Isus să facă parte din echipa de slujire. Ei sunt cei care au pus bazele învățăturii creștine. Învățătura apostolilor rămâne temelia credinței creștine!
Toma a fost un om curajos. Nu s-a lăsat manipulat de niciun lider, a avut personalitate și a crezut în libertatea de exprimare, chiar dacă nu a fost înțeles de cei mai mulți. Unul singur l-a înțeles pe deplin și l-a iubit: Domnul Isus. Curajul de a spune ce gândești, de a gândi cu mintea ta, chiar dacă există consecințe neplăcute -aceasta este o virtute rară. Toma a avut-o. A avut curajul să meargă ca misionar departe și acolo și-a dat viața pentru Domnul.
A dovedit loialitate. A fost absent de la întâlnirea ucenicilor și pentru asta a fost criticat, iar istoria îl judecă pentru această lipsă de la adunare. Dar pentru loialitatea lui față de Domnul nu este apreciat aproape deloc. Pentru că și-a permis să se retragă, să fie singur, să-și pună întrebări și să caute răspunsuri, a fost desconsiderat. Nimeni nu i-a înțeles durerea.
Toma a fost un om rațional. Nu a fost fluctuant, nici condus de emoții trecătoare. Nu s-a bazat pe simțuri, care sunt adesea înșelătoare, ci pe rațiune. Aceasta l-a făcut rezervat și calculat. Astăzi, o îmbinare echilibrată între rațiune și emoție ar aduce mult mai mult bine comunității creștine decât extremele periculoase.
A fost un om sincer, fără două fețe. În el nu găsim viclenia lui Iuda, nici instabilitatea lui Petru, nici reacțiile impulsive ale lui Ioan și Iacov. A fost un om autentic – sincer, dar nu naiv.
Și totuși, a venit momentul decisiv.
Toma a capitulat în fața Celui înviat. Nu a mai avut nevoie de argumente. Privirea Domnului înviat l-a cucerit și l-a făcut să se plece cu toată ființa lui. Atunci a rostit una dintre cele mai frumoase mărturisiri de credință:
„Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Acesta a fost Toma. Iar dacă a avut un geamăn, probabil ar fi făcut la fel, l-ar fi urmat, l-ar fi copiat.
Ultimele comentarii