Marea fericire a vieții: Să dai râsul, să dai lacrimile

Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii.

”Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ţi trăieşti avânturile, să-ţi trăieşti durerea… să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi, apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie!
Să plângi un timp… şi apoi să râzi!” (Panait Istrati – „Neranţula”)

’’si m-am gândit atunci ca, poate, Dumnezeu nu caută biserici și cărți de rugăciune, ci inimi care știu să bată pentru altul. ’’

(Panait Istrati – ” Ciulinii Bărăganului”)