Connect with us

Actualitate

„Ei fac parte din familia noastră”. Pastorala PF Card. Lucian la Sărbătoarea Învierii Domnului 2022

Published

on

Scrisoarea-Pastorala-a-Preafericitului-Parinte-Card.-Lucian-la-Sarbatoarea-Invierii-Domnului-2022_carolinatv

Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului, 2022 † Cardinal Lucian

prin harul și mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș,
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,
în deplină comuniune de credință cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei
Onoratului cler împreună slujitor,
Cuvioșilor călugări și călugărițe,
Iubiților credincioși greco-catolici
și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți credincioși,
„Dumnezeu L-a înviat pe Acest Isus, Căruia noi toţi suntem martori”. (Fapte 2,
32). Prin această mărturie, Sfântul Apostol Petru vestește un fapt nou și nemaiauzit:
Isus cel răstignit este viu și se află printre noi. Aceasta este credinţa comunităţilor
creștine, acesta este centrul și fundamentul existenţei ucenicilor lui Isus și al misiunii
de evanghelizare: vestirea lui Cristos Cel Înviat. Este realitatea care marchează
pentru totdeauna un nou destin pentru omenirea întreagă și începutul unui nou
drum pentru fiecare creștin în toate timpurile și în toate locurile. Ucenicul lui Isus
devine astfel vestitor și mărturisitor, iar Biserica continuă să proclame tuturor cu
bucurie: Cristos a înviat!

Taina lui Cristos nu se termină cu moartea Sa pe cruce. Ar fi fost doar un
eveniment istoric, cu finalităţi și consecinţe limitate, ca oricare alt eveniment
circumscris în timp și spaţiu și care nu ar mai avea nici o valoare pentru noi; ar fi fost
o amintire fascinantă despre un model eroic de dăruire în favoarea semenilor, dar
îndepărtată și lipsită de puterea de a ne atinge și de a ne schimba viaţa. Moartea lui
Cristos în schimb, își capătă valoarea și sensul în Înviere, care o transformă în
purtătoare de mântuire, o actualizează și o face valoroasă pentru noi și pentru fiecare
creștin, devenind astfel parte esenţială a realizării Împărăţiei lui Dumnezeu. Moartea
și Învierea constituie un tot unitar, evenimentul definitiv al mântuirii și expresia
eminentă a iubirii lui Dumnezeu.

Apostolii, care fuseseră cuprinși de frică și de tăcere în Vinerea pătimirilor și
morţii Domnului, sunt pătrunși până în cele mai intime fibre ale sufletelor lor de
vestea Învierii, iar întâlnirea cu Isus Cel Înviat îi va schimba pentru totdeauna.
Teama este alungată de bucurie, iar tăcerea este desfiinţată de freamătul inimilor și
de glasurile ce dau mărturie: Cel care era mort, condamnat pe cruce, este viu!
Apostolii mărturisesc faptul că prezenţa și lucrarea lui Isus, aparent distruse de
moarte, de fapt sunt reluate tocmai de Cel care a fost răstignit: „S-a înfăţișat pe Sine
viu” (Fapte 1, 3). Isus din Nazaret a învins moartea.

Plecând de la această biruinţă, activitatea lui Cristos, cuvintele Sale, faptele Sale și răstignirea Sa își primesc adevăratul sens. Prin Înviere, Cristos devine contemporan cu fiecare dintre noi, se face prezent în sufletele celor care îl urmează cu credinţă, ne însoţește pe calea vieţii
și ne călăuzește spre mântuire. Datorită acestei prezenţe vii, cuvântul Său devine
actual și sfinţitor în sufletele noastre, nu este o simplă amintire, ci un Cuvânt dătător
de viaţă pentru că El este Domnul vieţii.

Acest adevăr a fost afirmat cu tărie de Sfântul Apostol Pavel, care sublinia că
roadele jertfei lui Cristos pe Cruce, adică harul, credinţa și mântuirea, ajung la noi și
ne sunt accesibile în virtutea Învierii: „Dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci
propovăduirea noastră, zadarnică și credinţa voastră” (1Cor. 15, 14). Paștele trebuie
să devină centrul vieţii noastre și inima întregii Biserici. Doar astfel comunitatea
creștină crește, se dezvoltă și misiunea ei devine lumină pentru lume.

Iubiți frați întru Cristos,
Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând! Nu există o altă veste
mai importantă și mai dătătoare de speranţă decât aceasta! Învierea lui Cristos a
schimbat total existenţa noastră, eliberându-ne de sclavia răului, a păcatului și a
morţii. Prin Înviere se realizează trecerea, exodul spre o nouă viaţă minunată
învăluită de o lumină care acoperă întunericul și puterea morţii. Suntem
transformaţi și transfiguraţi, precum Cristos, în făpturi libere și însufleţite de o
speranţă care nu poate fi sufocată de nimeni și de nimic, care nu ne dezamăgește
deoarece își are izvorul în iubirea lui Dumnezeu (Rm. 5,5).

Dar care este fundamentul victoriei asupra răului? Cu siguranţă, această victorie nu se datorează firii noastre slabe și nici altei puteri omenești, ci lui Cristos, Cel care, acceptând
moartea și durerea cu disponibilitatea iubirii Sale infinite, pentru noi și pentru a
noastră mântuire, a învins odată pentru totdeauna puterea morţii. Cufundată în
oceanul nesfârșit al vieţii Fiului lui Dumnezeu, moartea moare și devine Viaţă.

Advertisement

O Viaţă care continuă să ne fie oferită pentru a ne conduce și pe noi la Înviere.
În felul acesta, moartea nu mai reprezintă ultimul cuvânt asupra vieţii noastre,
încetează să mai fie o încheiere dramatică și lipsită de sens a existenţei, devenind
trecere spre viaţa veșnică. Sărbătoarea Învierii ne aduce astfel aminte de ceea ce este
cu adevărat important pentru viaţa noastră, oferindu-ne prilejul de a redescoperi
prezenţa lui Cristos în inimile și în familiile noastre, dar și de a ne redescoperi
demnitatea umană în lumina Lui.

Jertfa pe Cruce ne arată măsura demnităţii fiecăruia dintre noi deoarece preţul plătit pentru răscumpărarea noastră din robia păcatului și a morţii a fost însuși preţul vieţii Fiului lui Dumnezeu, iar Învierea ilustrează înălţimea spirituală și morală la care suntem chemaţi. Dragostea lui Dumnezeu ne înnobilează indiferent de starea noastră socială și economică, fiind mai puternică decât moartea. Învierea lui Cristos ne-a trecut din sfera pământească din
care facem parte în sfera cerească a măririi dumnezeiești, devenind fii ai lui
Dumnezeu îmbrăţișaţi de milostivirea Tatălui Ceresc.

Ce mare har! Ce mare bucurie!
Suntem fiii liberi ai lui Dumnezeu prin puterea Spiritului Sfânt. Datorită lui Cristos
putem să cutezăm să îi spunem și noi Tată.
Cristos cel Înviat ne încredinţează și nouă, astăzi, Evanghelia mântuirii!
Bucuria Maicii Domnului, a Mariei Magdalena și a Sfinţilor Apostoli trebuie să
inunde inimile și sufletele noastre, iar dorinţa de a-L vedea pe Domnul trebuie să
stăpânească peste vieţile noastre. Această bucurie de a-L vedea pe Dumnezeu o
mărturisim și noi de fiecare dată când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui:
„Văzut-am Lumina cea adevărata, luat-am Spiritul ceresc…”.

Să facem, așadar, să răsune în fiecare suflet cu putere „Cristos a înviat!
Adevărat a înviat!”, astfel încât să se aprindă în noi adevărata bucurie. Să ne
bucurăm de triumful binelui asupra răului, al vieţii asupra morţii, al dragostei asupra
urii, al harului divin asupra răutăţii păcatului. Împreună, așa cum ne îndeamnă
Sfântul Părinte Papa Francisc, să mergem și să răspândim acest strigăt de bucurie pe
toată faţa pământului care geme de suferinţă, pentru a dărui speranţa și încrederea
într-o fraternitate nouă între toţi oamenii, în comuniune cu Tatăl, cu Fiul și cu
Spiritul Sfânt.

Iar dacă misiunea pe care Cristos ne-a încredinţat-o poate fi adesea
dificilă, întâmpinând greutăţi și obstacole ce par să ne depășească puterile, să ne
reamintim cu credinţă promisiunea pe care El ne-a făcut-o după Înviere: „Eu cu voi
sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mat. 28,20). Alături de noi va fi
întotdeauna Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care, așa cum a fost împreună cu
Isus în ceasul supremei încercări și i-a întărit pe apostolii înfricoșaţi, tot așa ne
însoţește astăzi și ne mijlocește harul dumnezeiesc pentru a transforma ispitele și
încercările în prilejuri de sfinţire și de unire tot mai profundă cu Domnul.

Dragii mei,
În aceste săptămâni, constatăm cu toţii cum războiul din Ucraina marchează
în mod dramatic existenţa locuitorilor acestei ţări, bulversează stabilitatea și relaţiile
internaţionale, dar totodată ne interpelează pe fiecare dintre noi sub aspectul
umanităţii. Ororile și suferinţele create de acest conflict ne cutremură și se adresează
conștiinţei noastre! Cuvintele Sfântului Părinte Papa Francisc se dovedesc a fi
profetice și de mare actualitate: „Fiecare război lasă lumea mai rea decât a găsit-o.
Războiul este un eșec al politicii și al omenirii, o capitulare rușinoasă, o înfrângere în
faţa forţelor răului. […] Să ne îndreptăm privirea spre atâţia civili masacraţi ca
«daune colaterale».

Să întrebăm victimele. […] Să luăm în considerare adevărul
acestor victime ale violenţei, să privim realitatea cu ochii lor și să ascultăm relatările
lor cu inima deschisă. Astfel, vom putea recunoaște abisul răului în inima războiului”
(Fratelli tutti, 261). Orice conflict armat este o degradare radicală umanităţii, o
erupţie a urii și a egoismului, care contrazice iubirea lui Dumnezeu și desfigurează
demnitatea persoanelor în numele ideologiilor și al intereselor meschine.
Fraţii și surorile noastre din Ucraina nu sunt singuri în suferinţa lor! Domnul
nostru Isus Cristos este cu ei, își asumă durerile lor, se identifică cu ei și îi întărește
în aceste clipe de grea și nedreaptă încercare. Alături de ei este și Biserica Română
Unită cu Roma, care cunoaște prea bine ce înseamnă suferinţa impusă violent în
spiritul ideologiilor contrare demnităţii umane.

Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică_carolinatv



Le mulţumesc tuturor preoţilor, călugărilor, călugăriţelor și credincioșilor care
l-au recunoscut pe Isus cel Înviat în chipul refugiaţilor care au intrat în România în
această perioadă, primindu-i în casele lor și ajutându-i cu generozitate. Bunul
Dumnezeu să îi răsplătească pentru binele făcut iar celor care trăiesc drama
războiului să le ofere mângâiere și ocrotire, să le insufle speranţă și tărie! Mulţi
dintre ei sunt în mijlocul nostru și împreună cu ei astăzi îl sărbătorim pe Isus cel
Înviat. Ei fac parte din familia noastră și îi primim ca fiind fraţii noștri.

Împreună cu ei frângem pâinea durerilor, alături cu ei ard inimile noastre, precum ucenicilor din Emaus. Să-i însoţim cu rugăciunile noastre, având convingerea că Domnul nu îi
părăsește iar Preasfânta Fecioară Maria nu își uită fiii! Să-L rugăm pe Isus să-i
lumineze și pe cei care provoacă toate aceste suferinţe pentru a regăsi drumul păcii și
al pocăinţei!

Advertisement

Contemplându-L pe Isus cel Înviat prin ochii credinţei, îl vedem înfăţișându-Se
apostolilor și spunându-le: „Pace vouă!” (In. 20,19). Aceeași pace să cucerească astăzi
inimile tuturor!
Împreună cu Preasfinţia Sa Cristian, Episcopul Auxiliar, Vă doresc tuturor
Sărbători sfinte și binecuvântate.


Cristos a înviat!
Adevărat a înviat!

✠ Cardinal LUCIAN
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj pe WhatsApp

Publicitate TV

Facebook

Urmăreşte-ne pe YouTube

Fapte şi Vorbe

Social

Ultimele comentarii

Sănătate

Locuri de muncă în Alba Iulia