Dormea un mânz la marginea pădurii – Mihaela Hură

Dormea un mânz la marginea pădurii
și se visa păscând o primăvară,
nu-i hoinăreau prin somn spaime de seară,
nici lupi, nici presimțirile securii.

În ochii adormiți era amiază,
el mirosea trifoi în iarba crudă,
o mai striga pe mama, să-l audă,
și mama-l învăța cum se nechează.

În jurul lui se zbenguiau gângănii
și mânzului i se părea că poate
să muște cerul și să-l ia în spate,
și îngeri i-atârnau de gât mătănii.

Așa visa, la marginea pădurii,
fără căpăstru, fără ham, un pui
și nu se rânduiau în somnul lui
nici seri, nici lupi, nici spaimele securii.

Mihaela Hură

10.04.2019