Connect with us

Actualitate

Psihopații și sfârșitul lumii. Prof. Ioan Romeo Mânzală

Published

on

sfarsitul lumii

Trăim într-o lume mediocră și falsă. O lume care a uitat să  transmită fericirea, buna dispoziție și iubirea sinceră.

Are sufletul putrezit și e atât de incapabilă încât rupe foi din cărți importante cu mesaje valoroase și scuipă pe jos semințe de floarea soarelui. Este ieftină și degradată. S-a transformat  într-un râu urât mirositor,  într-o lavă care vrea să ne sufoce, să ne înghită, să ne facă praf.  Nu mai pune importanță pe frumos, pe idei și proiecte care pot schimba viața spre bine.

Adoră lucrurile ieftine, aleargă după ele, le crede importante și încurajează prostia. Nu mai sunt la modă gândurile de valoare, adevărul și oamenii deștepți. Societății nu-i plac oamenii care nu acceptă să fie ca păpuși de teatru, care nu se lasă conduși de minți goale ce se limitează la idei simple.

Societatea nu-i agreează pe cei care pot mai mult, care au o influență pozitivă asupra sufletelor pierdute, printre cuvintele deșarte și fără sens. Ea ne vrea să fim cu creierul șters, să ne poată conduce, să ne taie aripile, apoi să ne arunce în infern, acolo unde nu există viitor. Ea insistă să fim orbi, surzi și muți.

E mai cool să ai un corp bine lucrat și o minte îngustă, care nu știe să se impună, să-și  apere părerile, ideile, să îndure criticile și nedreptățile. A avea un chip injectat și pictat cu ajutorul bisturiului se egalează cu frumusețea naturală. Avem păpuși vii cu suflete goale, crispate.

Intrușii sunt cei care au ce spune, care pot modela suflete, care pot întoarce oamenii din drumul ales greșit, care ne arată lucrurile cu adevărat importante și cu sens.

Cei care mai cred în adevăr

Sunt îmbrânciți și puși la pământ. Visătorii creativi sunt crezuți nebuni, numai că, datorită lor, mai există atâtea opere extraordinare. Datorită celor care au putut și pot lăsa ceva în urma lor, iar aici nu mă refer la o casă și doi copii, (doar la capodopere, la idei, la amintiri, la lucruri minunate) mai există sens. Mințile deshidratate de cunoștințe se descompun în stupiditate. Iar natura nu ar putea supraviețui doar într-o lume nesocotită.

Luptăm cu prostimea, dar ni se fură și ultima șansă să demonstrăm că putem mai mult, că avem atât de multe spus, de făcut, de schimbat, de rezolvat. Iar concepțiile noastre au un rol important în evoluția omenirii. Urăsc victimele care-şi respectă călăii

Opresiunea creează neputință și traume majore

Transformă oamenii în fiinţe complet neputincioase și se caracterizează prin abuzul de putere sistemică. La rândul ei, lipsa de putere şi de reacţie este semnul distinctiv al experienței traumatice. Prin urmare, în societăţile organizate în jurul dominaţiei, trauma va fi omniprezentă: în politică, în justiţie, în instituţiile statului dar şi în cele private, în viaţa civilă, în legăturile interpersonale.

Amploarea și profunzimea dominației în societatea noastră generează un volum extraordinar de experienţe recurente traumatizante. Practic, toată lumea execută în mod obișnuit ordinele venite din partea opresorilor, chiar dacă acestea sunt împotriva voinţei lor.

Opresorii domină prin poziţiile politice sau sociale deţinute, prin imagini (prezentarea în media a acţiunilor brutale comise de forţele de ordine împotriva manifestanţilor, induce teama de reacţie eventuală a celor care încă nu s-au alăturat protestului respectiv sau în viitor!!!!), cuvinte scrise (limbaj licenţios, ameninţări prin intermediul mesajelor postate pe reţelele de socializare, articole şi cărţi publicate), cuvinte rostite (ameninţări avansate de opresori în discursuri publice, interviuri, emisiuni televizate), organizări instituţionale degradante (regulamente de ordine interioară ce încalcă flagrant drepturile omului!!!), norme culturale devalorizante sau umilitoare, politici care înjosesc sau constrâng arbitrar etc.

Toate acestea sunt acţiuni şi măsuri împotriva cărora victimele, simţindu-se controlate continuu şi trăind într-o veşnică traumă, deşi sunt majoritare numeric comparativ cu opresorii, cred că reacţiile lor împotriva abuzurilor ar fi lipsite de sens, ineficiente şi că n-ar schimba profund baza sistemului opresiv.

Opresiunea o întâlnim îl întâlnim sub diverse forme. La locul de muncă, acasă, la școală, pe stradă, în magazine, în mass-media, în instituţiile statului și în macro–structurile de putere economică și politică. Rezultatul? Pentru opresori se deschid oportunități nelimitate simultan cu declanşarea afecţiunilor cronice ale oamenilor. Ei devin cobaii opresorilor pe care se experimentează zilnic gradul de suportabilitate al victimei, dar şi cel de rezistenţă la furie traumatică.

Dezumanizarea sau umanizarea radicală

Sunt marile probleme ale societăţii actuale. De cele mai multe ori, victimele nu-şi recunosc traumele şi nici nu le conştientizează, motiv pentru care reacţiile lor (sau lipsa reacţiilor) afectează întreaga viaţă personală dar şi pe cea a urmaşilor lor.

Dezumanizarea şi brutalizarea asupritorului este atât de ușor de înțeles și, într-o oarecare măsură inevitabilă, dar aşteptarea spontană a umanizării victimelor este nerealistă. De cele mai multe ori, victimele îşi înăbuşesc furia clocotindă, devin înţelegătoare faţă de opresori şi acţiunile abominabile ale acestora, le acordă respect profund, compasiune şi toleranţă excesivă în loc să-i trateze cu dispreţ şi să reacţioneze la abuzuri  comise atât împotriva lor cât şi împotriva semenilor.

Dar, în absența reacţiilor fireşti ale unor minţi sănătoase, masa controlată și dezumanizată a victimelor duce în direcţia transformării societăţii într-una  bolnavă irecuperabil.  Pe fondul construirii societăţii respective, dialogul social şi respectul reciproc se pierd definitiv, aliaţii şi potenţialii aliaţi se înstrăinează iar clasa opresorilor se polarizează în jurul celui mai puternic şi va face orice este posibil pentru a-şi păstra puterea, privilegiile şi poziţia în societate.

În acest context, apar mai multe forme extreme de violență nefocalizată şi revolte împotriva cărora organele opresive ale statului utilizează conștient violența ca mijloc în scopul distrugerii vieților omenești, deoarece acestea nu mai sunt evaluate ca fiind pe deplin umane. Victimele dezumanizate sunt caracterizate drept porci,  nenorociţi, brute sau huligani, neavând nicio minimă legătură cu OMUL!

Înțelegerea statutului nostru de victime şi trauma prin care trecem ca şi supravieţuitori ne afectează profund dar, în acelaşi timp, este un prim pas spre combaterea tendințelor de a ne dezumaniza complet. Totuşi, conştientizarea nu este suficientă, avem nevoie de strategii și metode prin care să ne  exprimăm constructiv furia, moduri prin care să ne apărăm de atacurile opresorilor, modalități prin care să ne opunem opresiunii în toate formele sale. Înţelegând toate acestea, ne ajută să construim noi contexte politice şi psihologice care ar putea mobiliza întreaga societate oprimată.

Jean Hardisty observa că „atunci când legea mobilizează intoleranță împotriva unei minorități sau a unui grup, se dă vina și se demonizează grupul respectiv și, în același timp, atrage mânia maselor în afara surselor reale generatoare de boli sociale. Deplasând furia prin astfel de momeli, legea permite o mai mare dominare a elitelor, creând în același timp impresia că împuternicirea societăţii a crescut prin legiferarea intoleranţei la anumite fenomene”.

Politicile radicale

Sunt posibile numai în cazul în care suficienţi oameni devin conștienți de statutul lor de victime ale structurilor politice, economice și sociale existente care modelează viețile. Cert este că o societate bolnavă, compusă în majoritate din victime, NU poate schimba sisteme, politici sau mecanisme cu impact social pozitiv general valabil. Pentru a reuşi să trecem dincolo de identitatea victimei, avem nevoie de resurse care să ne permită să acționăm în mod constructiv la toate nivelurile: psihologice, personale, sociale, organizatorice și politice dar, mai întâi de toate, trebuie să avem voință! Lumea este condusă de psihopați. Iată un exemplu pe care numai nebunii-l pot înțelege.

Rusia a dat cel mai puternic mesaj de până acum ideii aberante a lui Macron de a trimite armatele statelor membre NATO în Ucraina. „Nici nu veți putea clipi” – a spus Putin, iar mulți au considerat zicerea o amenințare și atât. Doar că, așa cum veți vedea, e mult mai mult de-atât!

Rusia a început să deplaseze rachetele TOPOL-M spre diverse zone de lansare, sugerând că ceea ce a spus Putin nu e o simplă declarație. E un mesaj mai mult decât puternic. Topol-M e o rachetă intercontinentală de o precizie uluitoare, având o marjă de eroare de doar 200 de metri la un parcurs de peste 11 000 km.

Doar o asemenea rachetă poate trimite o țară precum Franța în epoca de piatră. Așadar, nu-i de joacă. În ceea ce privește capabilitățile de a fi oprită din drumul său, acestea sunt zero. Nimic nu o poate opri. Mai mult, în apropierea destinației, se separă în rachete individuale, fiecare cu ținta sa. Iar după detonare se așterne liniștea.

Este cât se poate de clar că Rusia a ajuns la capătul răbdării deoarece în cazul conflictului din Ucraina s-au depășit nu doar limitele diplomatice sau ale bunului simț, ci și orice alte limite pe care ni le-am putea imagina. Amestecul Occidentului în acel conflict local este deja de neacceptat. Imaginați-vă că Rusia ar începe să înarmeze statul Texas pentru a se putea rupe de SUA. Cum ar fi văzută asta? Cum ar reacționa SUA? E limpede pentru oricine că există limite care, în Ucraina,  acum sunt ignorate de NATO. Iar Putin nu face altceva decât să pună punctul pe i.

Prostie mai mare nici că există. A uita cine e Macron e o sfidare a rațiunii. Ca toți politicienii europeni, Macron e o marionetă întoarsă cu cheia de stăpânii săi aflați în spatele puterii SUA. De făcut, Macron nu face absolut nimic de capul său. În aceste condiții, probabil, vă întrebați de unde i-a venit ideea? Păi de unde să-i vină, de-acolo de unde-i vin toate ideile, din SUA.

Iată motivul pentru care SUA și-a activat nu doar chelnerul de la Élysée, ci și întreaga forță propagandistică. Peste tot vezi viteji care propovăduiesc războiul împotriva Rusiei.

Rusia și-a pus în alertă nu doar rachetele terestre, ci și submarinele nucleare care, probabil, vor lua poziții în apropierea coastelor americane, astfel încât amenințarea să fie cât se poate de transparentă. De ce? Strategia e simplă: Rusia va lovi nuclear, fără drept de apel, orice țară membră NATO care se implică în Ucraina.

Când „liderul lumii” e un moș ramolit  și când toți ceilalți subordonați puși în linie la frâiele statelor europene sunt niște, conducători ”fără creier”, n-ai cum să nu te aștepți la rezultate precum cel din prezent.

O situație absurdă, care e pe cale să ne împingă într-un conflict absolut nebunesc și cu adevărat final pentru viața de pe Pământ.

Avem nevoie de conștiință umană

Citesc o grămadă de postări pe diverse grupuri “de spiritualitate”, urmăresc diverse canale de youtube, toți anunță cu surle și trâmbițe, care mai de care, ba că Pământul intră în alta dimensiune, ba că vine Iisus, ba ca vine Asthar, ba ca vin pleiadienii, ba că vin zeii cu Nibiru, toți așteaptă un salvator care să vină să facă Pământul un rai și pe locuitorii Pământului îngerași și totul să fie numai lapte și miere! Dar nimeni nu vorbește despre conștiința umană, nimeni nu vorbește despre cum ne-am putea salva, de pe o planetă ce pare a fi o închisoare a sufletelor, care ne transformă în adevărate baterii energetice pentru entități.

Conștiința noastră, că despre ea este vorba, este cheia salvării, este vehiculul ce ne poate scoate de aici și, totodată, este cea care transforma planeta.

Așadar, cum ar fi dacă ai avea mai multă încredere în tine, cum ar fi dacă ai fi mereu recunoscător, dacă ai găsi mereu partea bună chiar și în rău, daca ai înceta să urăști, să găsești mereu  vinovați, alții în afară de tine, în loc să descoperi și să vindeci traumele tale, să te manifești așa cum ai vrea să vezi că alții se manifestă cu tine și să fii tu un exemplu pentru alții, să gândești mereu că schimbarea vine începând cu tine! Eu zic că se poate și, odată crescut nivelul de conștiință, cu siguranță ai intra și în altă dimensiune. Sper ca oamenii să aibă ,,CONȘTIINȚĂ UMANĂ” când votează.

Al dumneavoastră, același,

Prof Ioan Romeo Mânzală

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj pe WhatsApp

Publicitate TV

Facebook

Urmăreşte-ne pe YouTube

Actualitate

Social

Ultimele comentarii

Sănătate