Cine este GUSTAV ADOLF SCHOPPELT, AL SEBEŞULUI

Din călătoriile sale, Gustav Adolf Schoppelt a adus numeroase piese cu valoare etnografică şi zoologică.

După un an petrecut la Căinelu de Sus, în primăvara 1897 Gustav Adolf Schoppelt a primit ocazia unei noi călătorii ca asistent al inginerului miner norvegian Chr. T. Nissen, care lucra în acel timp pentru o societate minieră germană.

A plecat cu trenul până la Berlin şi de acolo, mai departe, la Moscova şi la Nijni-Novgorod, unde l-a întâlnit pe inginerul Nissen. Acolo s-au îmbarcat pe un vas care naviga pe fluviul Volga. În apropiere de Cazan, vasul a trecut pe râul Kama, continuându-și astfel drumul spre Munții Ural.

De la Perm au luat trenul, cu care au mers spre nord-est, trecând prin munți granița dintre Europa şi Asia, până la staţia Cuşva, de unde, în lipsa altor mijloace de transport, au călătorit cu un car tras de cai. Pe flancul de est al Munților Ural, în apropierea latitudinii 62 (aceeași ca a St. Petersburgului) Nissen şi asistentul său au evaluat valoarea minieră a regiunii timp de opt săptămâni. În luna august a aceluiași an, Gustav Adolf Schoppelt s-a întors acasă, urmând aceeași rută ca la dus.

În anul următor, la începutul lunii mai, Gustav Adolf Schoppelt a primit un nou angajament din partea inginerului Nissen pentru o exploatare din Siberia, în numele unei societăți miniere franco-belgiene. De data aceasta, Gustav Adolf a plecat însoțit de soția şi de fiica lor Adolfine, care împlinise 6 ani. După ce au ajuns la Nijni-Novgorod, au călătorit din nou pe fluviul Volga până la Samara, de unde au mers cu trenul prin Ufa, până la Bişchil, trecând din nou granița spre Asia. O troică cu cai i-a adus aproximativ 80 de km spre est, în zona de explorare.

Acolo au trăit într-o colonie populată de angajați ruși, francezi, germani și austrieci. Datorită faptului că soția sa s-a îmbolnăvit, Gustav Adolf s-a văzut nevoit însă să se întoarcă acasă mai devreme, mergând cu trenul, prin Kiev, până la Odessa. De acolo, pe Marea Neagră, şi apoi pe Dunăre, familia a călătorit până la Orşova, unde au intrat în Austro-Ungaria.

În data de 16.12.1899, biroul de imigrație de la Ellis Island (New York) a înregistrat sosirea în Statele Unite a unui anume Gustav Schopelt, în vârstă de 32 de ani, originar din Sebeş. Prenumele este identic, în timp ce numele acestuia diferă în foarte mică măsură (doar un „p” lipsește) de cel al personajului nostru. De asemenea, vârsta şi originea acestora coincid şi, mai mult, intrarea în SUA a avut loc în perioada goanei după aur din Alaska, fiind foarte probabil ca acesta să fi fost Gustav Adolf Schoppelt. Cum această călătorie nu a fost menționată în nicio altă sursă, rămâne întrebarea dacă persoanele respective sunt într-adevăr identice.

În data de 1.10.1900, Gustav Adolf Schoppelt începea următoarea sa mare călătorie, de data aceasta spre America de Sud, la Surinam (Guyana Olandeză). S-a îmbarcat la Amsterdam, pe vasul „Prins Wilhelm IV”, iar în 20.10.1900 a ajuns la Paramaribo, capitala de atunci a coloniei (şi capitala statului Surinam din prezent).

Gustav Adolf Schoppelt a navigat pe fluviul Surinam, într-o primă fază cu un vapor poștal, apoi cu câteva canoe, şi a parcurs ultima parte a drumului pe jos, prin junglă, până a ajuns la câmpurile aurifere din jungla surinameză, evaluate şi exploatate de o societate minieră olandeză. Din cauza climei atât funcționarii europeni, cât şi muncitorii localnici n-au putut rezista mai mult de câteva luni neîntrerupt în junglă, fiind nevoiți să se întoarcă periodic pentru o scurtă refacere la Paramaribo, pe coasta oceanului Atlantic.

În aceste condiții, Gustav Adolf Schoppelt a fost, pentru o perioadă de timp, singurul funcționar european în depozitul central şi, ca atare, chiar șeful explorării. În cele din urmă s-a îmbolnăvit, destul de grav, fiindu-i recomandat un concediu de 2-3 luni, timp în care s-a întors acasă (martie 1901). A revenit în Surinam însoțit de soție, care însă n-a putut sta decât scurt timp la Paramaribo, din cauza unei epidemii de febră galbenă. Ea s-a întors la Sebeş, în timp ce soțul ei s-a pornit din nou în junglă.

În timpul expedițiilor în căutarea unor depozite de aur, Gustav Adolf a găsit un pârâu necunoscut până atunci, pe care l-a numit „Mathilda-creek” (Pârâul Mathilda, după numele soţiei), iar pe un afluent al fluviului Surinam, o cascadă neștiută, căreia i-a dat numele Dodo (după porecla fiicei sale Adolfine). Nu este cunoscut dacă aceste nume sunt şi în prezent folosite sau se regăsesc doar pe hărțile desenate de Gustav Adolf.

În data de 2.06.1902, Gustav Adolf Schoppelt s-a îmbarcat pentru întoarcerea acasă. Din jurnalul său aflăm că au fost disensiuni între el şi societatea minieră, din cauza cărora a cerut desfacerea contractului. În lipsa unei infrastructuri pentru transportarea unor mașini grele, materiale şi forță de muncă spre zona auriferă, Gustav Adolf n-a văzut un real folos în munca lui, iar societatea n-a făcut niciun efort pentru îmbunătățirea condițiilor, ci a încercat să transporte prin junglă mașini mari de exploatare, care însă nu au putut să ajungă la destinație.

După acceptul primit din partea societății, a călătorit, cu un vas mic de coastă, la Demarara, capitala coloniei Guyana Engleză, de unde existau legături transatlantice spre Anglia. Cu vasul cu aburi englez „Atrato” a plecat spre Anglia, de unde, cu un feribot, a ajuns în Olanda, pentru a finaliza toate aspectele angajamentului său. De la Amsterdam, a plecat cu trenul la Sebeş.

Între toate aceste călătorii, Gustav Adolf Schoppelt a rămas angajat la Căinelu de Sus, locuind cu familia lui la Boița (în timpul călătoriilor familia sa locuia la Sebeş). Prin anii 1903-1904 familia s-a mutat la Sibiu, unde Gustav Adolf a fost angajat ca funcționar fiscal. Fiind deja prea în vârstă n-a fost recrutat pentru Primul Război Mondial. În 1915 sau 1916 a preluat funcția de contabil orășenesc la Sibiu, pe care a avut-o până la pensionarea lui în anul 1932 sau 1933.

Advertisement

După ce o boală dobândită la tropice (dizenterie amoebică), al cărei purtător a rămas, a reizbucnit, Gustav Adolf Schoppelt a decedat în data de 31.08.1936 la Sibiu, unde a și fost înmormântat.

Din călătoriile sale, Gustav Adolf Schoppelt a adus numeroase piese cu valoare etnografică şi zoologică. O mare parte a acestora au fost donate Muzeului de Științe Naturale din Sibiu (devenit, ulterior, muzeul de etnografie universală „Franz Binder” – azi muzeul ASTRA) şi Gimnaziului Evanghelic din Sebeş. Câteva piese au rămas în posesia familiei.

Fiica lui Gustav Adolf Schoppelt, Adolfine, s-a căsătorit la Sibiu cu inginerul sibian Franz Bossert. Nepotul lui, Werner Bossert, a fost bibliotecar la Sibiu, redactor la Ziarul german din România „Neuer Weg” şi poet, publicând în limba germană mai multe volume de poezii.

Toate informațiile prezentate în această biografie sunt extrase din cartea: Gustav Adolf Schoppelt, „Reisebeschreibungen 1895-1902. Von Siebenbürgen nach Australien, Russland und Surinam” [Descrieri de călătorie 1895-1902.

Din Transilvania în Australia, Rusia şi Surinam], Cardamina Verlag 2024, editată de autorul acestei biografii. Sursele primare cercetate de autorul biografiei sunt citate în această carte.