De la Sighișoara, la o casă în Apuseni: „Ne-am îndreptat spre natură, frumusețe și libertate”

După pensionare, un cuplu a ales să lase în urmă viața la bloc și să se mute în Apuseni. Astăzi, își construiește singur o gospodărie în care meșteșugul, grădina și timpul petrecut în mijlocul naturii fac parte din rutina de zi cu zi.

Mutarea la munte nu a început cu un plan clar, ci cu o vizită de iarnă. Bărbatul povestește că soția l-a adus în Apuseni la scurt timp după ce s-au cunoscut. La început, spune el, a venit „cu inima strânsă”. Apoi, locul i-a cucerit pe amândoi.

În anii care au urmat, cei doi reveneau în zonă în concedii. Pescuiau și se bucurau de peisaj, iar plecarea devenea tot mai grea. „Când plecam ne venea să plângem de supărare”, își amintește el. După pensionare, au hotărât să transforme dorul de munte într-o schimbare de viață.

În Sighișoara, locuiau într-un bloc aflat lângă șosea și cale ferată. Zgomotul camioanelor și al trenurilor făcea parte din peisajul de acasă. La munte, în schimb, căutau liniștea, spațiul și libertatea de a-și petrece timpul în felul lor.

O vizită care s-a transformat într-o mutare

Drumul spre noua casă s-a legat de o vizită la cunoscuți din zonă. După o masă și câteva fotografii, au urcat la Ionuț și Viorica. „Ne-a plăcut. Ne-a plăcut. Am zis că trebuie să venim”, povestește bărbatul. Au revenit câteva zile mai târziu, iar vizitele au dus, în cele din urmă, la stabilirea în Apuseni.

Alegerea nu a însemnat doar schimbarea adresei. Cuplul a trebuit să se adapteze unui ritm diferit și unor condiții mai grele decât cele de la bloc. El recunoaște că tranziția poate fi dificilă pentru cei obișnuiți cu viața la oraș, dar spune că s-au adaptat și nu regretă decizia.

„Aici suntem în mijlocul naturii, putem avea activități pe care ni le desfășurăm aici cum vrem noi, libertate deplină”, spune el. Pentru cei doi, peisajul montan și sentimentul de libertate cântăresc mai mult decât confortul unei vieți mai ordonate la bloc.

Atelierul unui fost frezor

Odată ajunși la munte, bărbatul și-a pus în valoare îndemânarea de fost frezor. În atelierul de lângă casă, repară, adaptează și construiește obiecte din materialele pe care le găsește. „Îmi place să meșteresc”, spune el, arătând lucruri făcute cu propriile mâini.

Printre exemplele sale se numără o elice făcută din cuva unei mașini de spălat și diverse unelte sau piese refolosite. Spune că nu poate lăsa pe jos o piuliță ori o șaibă găsită pe drum: le ia și le găsește o întrebuințare.

Gospodăria s-a construit treptat, cu ajutorul unor materiale primite de la un localnic. Bărbatul a amenajat spații de stat, a făcut o afumătoare cu fum rece și a lucrat la diferite construcții din jurul casei.

Pâine coaptă acasă și seri cu vecinii

În curte, familia are și un cuptor, dorit de soția sa. O parte din lucrare a fost pregătită de un meșter din Bălești, iar restul a fost făcut de proprietar. Acolo, cei doi coc pâine din când în când și îi invită pe cei care le trec pragul să guste din ea caldă.

Curtea este și loc de întâlnire. Vecinii vin la cafea, iar gazdele au amenajat spații pentru grătar și pentru treburile gospodărești. Pentru cuplu, mutarea nu a însemnat doar apropierea de natură, ci și construirea, pas cu pas, a unui loc potrivit propriului stil de viață.

Privind în urmă, bărbatul descrie mutarea ca pe împlinirea unei dorințe vechi. „Ne-am îndreptat spre natură, spre frumusețe, spre libertate și ne place”, spune el. Iar când vorbește despre casa din Apuseni, o numește „un premiu de la Dumnezeu”.