Connect with us

Actualitate

Trăim în lumea haiduciei. Prof. Ioan Romeo Mânzală

Published

on

omul liber

Când te naști nu ești pesedist-liberal, userist sau progresist. Ești român, ești nici de dreapta, nici de stânga, nici de centru. Ești om și român.

Suntem la un moment istoric, când apar semne vizibile că întunericul lumii se destramă. Cazul României este exemplul grăitor. După 35 de ani de robie, neamul românesc are temeritatea de a confrunta răul și se trezește. Când te naști nu ești pesedist-liberal, userist sau progresist. Ești român, ești nici de dreapta, nici de stânga, nici de centru. Ești om și român.

Înhămarea țării la Uniunea Europeană

A distrus economia, a otrăvit pământurile, a băgat țara în insolvență financiară, a întinat sufletele oamenilor, a declanșat pribegia a milioane de români. Cei care se agață cu înverșunare de menținerea sistemul corupt, să gândească profund la ceea ce se întâmplă. Vor fi judecați și condamnați pentru trădarea poporului dacă persistă în rău.

Posturile de televiziune corupte, oamenii politice vânduți străinilor, judecătorii care și-au încălcat jurământul profesional, toți cei care fac jocul exploatatorilor străini prin multinaționale, toți aceștia vor da socoteală.  

Răul a ajuns până la sferele cele mai înalte de stat. Curtea Constituțională, care se dorea garantului respectării legilor, a coborât la nivelul cel mai de jos sfidând vocea poporului. Există un președinte care urăște poporul român, care i-a acordat mandatul de încredere ca să fie președinte de țară. România este doar un început de descătușare a lumii măcinată de războaie și suferințe de mii de ani. Umanitatea va ridica privirea de la pământ, unde se află de un timp îndelungat, către stele. Să cutezăm să spunem adevărul, numai așa lumina pe care o aducem va descompune întunericul. (O.Sarbatoare, Australia).

Umanitatea va scăpa de jugul robiei

În cel mult un an. Nu vă lăsați duși de minciunile oamenilor întunericului. Ei vor ajunge la coșul de gunoi al istoriei. Să fim uniți în jurul luminii care întotdeauna împrăștie întunericul, să fim de partea evolutivă a umanității! Veți putea suporta în continuare mitocănia, proasta creștere, ticăloșia, trădarea, veți mai putea suporta și anul acesta mutrele acestor neisprăviți care conduc această țară?

Credeți și voi, așa cum o fac unii dintre prietenii mei, că nu mai este nimic de făcut? Că nu se pot înlocui roțile stricate ale mecanismelor acestor țări? Că apa este doar H2O și atât? Că România nu poate mișca nimic? Că suntem sclavi pentru că așa știm noi să fim, din tată-n fiu? Că țara asta trebuie să fie doar un maidan la dispoziția oricărui nătărău dacă este partenerul nostru strategic?

Că putem tolera ca românii să fie accidentați mortal de soldați străini beți și care nu răspund în fața nimănui pentru că românii sunt animale și atât? Dacă puteți tolera toate astea, dacă sunteți fericiți că puteți trăi înjosirea asta, să vă fie de bine. Eu cred că nu este totul pierdut. Eu cred că țara asta are nevoie de bărbați adevărați și de oameni care pot reînvăța ce este munca. Eu cred cu tărie că avem demnitate și mai cred cu tărie că ea trebuie impusă. Oricui!

Să aveți un an frumos!

Și bun, și blând, și moale, și fără prea multe comentarii, fără prea multe griji, deoarece grija noastră o poartă, nu-i așa, UE și americanii. Să aveți în acest an sănătate, vă doresc din suflet, pentru că acesta este anul pe care îl veți avea liniștit. În rest, scapă cine poate”.

La miezul nopții au fost cele mai frumoase și mai zgomotoase artificii din ultimii 35 de ani, dovadă că românilor le este bine, sunt fericiți, sunt veseli și recunoscători. Nici vorbă de lovitură de stat, cum să fie, dacă nu a fost, dacă toată lumea spune că este corectă aplicarea legii? Și, mai ales, dacă într-un stat atât de serios precum este al nostru, nu facem un titlu de glorie din a respecta indicațiile și, mai ales, de a traduce în faptă cu orice risc, nu, scuze, nu a existat niciun risc, corect este să spunem cu orice preț.

M-am uitat pe cer care părea că s-a aprins, am încercat să respir, dar afară, de bucuria atât de războinic exprimată prin artificii, aproape că nu se putea respira. Da, mult stimați și mult iubiți parteneri strategici, contați pe această sfântă bucurie de a trăi a românilor. Acum, fiind în Schengen, la prima scrisoare de încorporare a spațiului carpato-dunărean-pontic va fi nelocuit, iar dezideratul vostru, care ne-ați ajutat să ne eliberăm de corvoada de a avea industrie, agricultură, sănătate, cultură  va fi încununat și cu acela de a nu mai avea nici urmă de popor! ( scria Mihai Malaimare)

Advertisement

Una e să mori învins de-un cavaler, care are un puternic simț al onoarei și cu totul altceva e să fii omorât de un ghiolban care te-atacă pe la spate. Deh, în spiritul vremurilor. Oare acești ,,politicieni’’ își joaca ultima carte? Au uitat că există ,,Durere și Rămas Bun” la orice despărțire. 

Există un tip unic de DURERE într-un RĂMAS BUN care nu se rostește niciodată. Nu despărțirea în sine este cea care persistă, ci tăcerea care urmează – întrebările rămase fără răspuns, momentele nerezolvate. Aceste despărțiri, cufundate în ambiguitate, ne lasă suspendați într-o ceață de emoții, prinși între ce a fost și ce ar fi putut să fie. Absența explicației devine propria durere, o greutate invizibilă care ne urmărește. Totuși, în acest disconfort se află o invitație – nu doar de a jeli, ci de a crește.

Viața rar ne oferă închiderea după care tânjim. Inima omului tânjește după certitudine, după concluzii îngrijite care nu permit să mergem înainte fără ezitare. Căutăm motive, sperând că claritatea nu va alina cumva durerea. Dar când cineva pleacă fără explicații, narațiunea este lăsată deschisă, iar mintea fuge să umple golul. Reluăm conversațiile, reexaminăm amintirile și nu întrebăm la nesfârșit. A fost ceva ce am spus sau nu am spus? A fost evitabil? Ar fi putut fi lucrurile altfel?

Totuși, adevărul este că viața nu este întotdeauna menită să fie înțeleasă pe moment. Nu orice poveste vine cu o rezoluție ordonată. Unele capitole se termină brusc, forțându-ne să nu luptăm cu ambiguitatea. Și, deși acest lucru poate simți ca o trădare a nevoii noastre de înțelegere, ține și o lecție profundă: oportunitatea de a cultiva pacea în noi înșine, chiar și atunci când lumea din jurul nostru se simte nerezolvată. Fiecare bun rămas – spus sau nerostit – are ceva să ne învețe. Cele fără explicații, deși cele mai dureroase, sunt și cele mai transformatoare. Ne obligă să nu ne confruntăm cu limitele controlului nostru. Ne învață răbdarea, rezistența și arta dificilă de a renunța.

Gânditorii și filosofii au explorat mult timp această idee de a găsi sens. Și Seneca și Marc Aureliu reflectă asupra pericolului așteptărilor, amintindu-ne că o mare parte din suferința noastră nu provine din ceea ce nu se întâmplă, ci din cât de strâns ne ținem de felul în care cred că ar trebui să fie viața.

Despărțirile fără răspuns ne forțează să intrăm în acest spațiu de introspecție. Ei ne înlătură iluziile de control și ne amintesc că închiderea nu este ceva ce putem cere de la alții. Adevărata închidere vine din interior. Nu este vorba despre a înțelege de ce cineva a plecat sau ce ar fi putut merge prost – ci despre a învăța să elibereze nevoia de răspunsuri. Este vorba despre găsirea liniștii în prezent, în ciuda umbrelor trecutului.

Acest proces nu este ușor. Ne cere să stăm cu disconfort, să nu confruntăm cu durerea fără consolarea hotărârii. Ea cere să practicăm iertarea – nu neapărat pentru cel plecat, ci pentru noi înșine. Iertare pentru momentele în care ne-am îndoit de valoarea noastră, pentru vremurile în care am reluat ce nu am putut schimba. Ne cere să extindem compasiunea spre interior, să nu reamintim că valoarea noastră nu este determinată de alegere altcuiva de a rămâne sau de a pleca.

 De-a lungul timpului…

Înțelegem că poveștile sunt menite să rămână unele neterminate. Tăcerea unui rămas bun nerostit, dureros cum este ea, devine pânză de creștere. Învățăm să avem din nou încredere în noi. Să credem în capacitatea noastră de a naviga prin incertitudinile vieții. Relațiile, deși frumoase și îmbogățitoare, nu sunt singura sursă a identității sau a puterilor noastre. Un bun rămas fără răspuns ne împinge să privim spre interior, să descoperim că suntem suficienți așa cum suntem, întregi chiar și fără explicații de care credeam când avem nevoie.

Durerea unui rămas bun nerezolvat nu dispare peste noapte. Se scurge și se scurge, învățându-ne răbdarea pe drum. Dar cu timpul, descoperim că marginile sale se înmoaie. Întrebările fără răspuns pierd urgență, iar tăcerea devine mai puțin rană și mai mult un spațiu – un spațiu în care putem alege să creăm sens, să cultivăm rezistența și să ne onorăm propria călătorie.

Deci, ce luăm din aceste finaluri tăcute? Poate cea mai importantă lecție aceasta: nu suntem definiți de ceea ce am pierdut, ci de modul în care nu ridicăm după ce am pierdut. Puterea de a merge mai departe fără răspunsuri, curajul de a vindeca fără hotărâre – acestea sunt victorii tăcute, testamente ale profunzimii rezistenței noastre. Întreabă-te: Ce înseamnă să renunți la nevoia de a închide? Cum ar arăta să ai încredere în capacitatea de a-ți găsi liniștea, chiar și în mijlocul incertitudinii? Răspunsurile la aceste întrebări nu sunt ușoare, dar sunt profund eliberatoare. Ele ne amintesc că suntem autorii propriei noastre vindecări, creatorii propriei noastre semnificații.

Unele despărțiri pot fi dureroase

Dincolo de cuvinte. Dar sunt, de asemenea, transformatoare. Ne provoacă să renunțăm, să creștem și să găsim putere în tăcere. Și făcând asta, ele dezvăluie frumusețea liniștită a propriei noastre rezistențe – o frumusețe pe care nicio întrebare fără răspuns sau rămas bun nerezolvat nu o poate lua vreodată. Să nu-ți dorești niciodată viața altui om… de departe, toți oamenii ni se par perfect, de aproape, totul e diferit…

Ce vezi tu despre bucuria cuiva este doar percepția ta, nu neapărat și realitatea… poate cunoaște un om doar când trăiești cu el, zi de zi, clipă de clipă… Altfel, ne putem imagina orice, despre oricine, dar adevărul nu îl putem ști decât pe jumătate… acea jumătate aranjată special pentru lume, exterior, fațadă… Iar adevărul despre un om, o viață, un caracter se trăiește de aproape, cu fiecare trăire și emoție nestudiată, nepregătită, nefiltrată…

Advertisement

Și culmea, toată viața nu facem decât să nu ne ferim unii de alții, să ne demonstrăm nouă și altora neadevăruri îndeplinite, pentru ca mai apoi, ajunși acasă în simțirea noastră, să nu ne zbatem în neputință…

Minciuna mai mult decât toate costă…ia toți anii, bucuria, familia…Adevărul în schimb, cere tot de la tine, te lasă fără nimic, crezi tu, apoi vezi că ți-a dat în schimbul de viață nouă, purtătoare de iubire vie, care arată cum se simte, nu cum se vrea de ceilalți să arate… Nu, nu vă veți dori să trăiți viața nimănui altcuiva pentru că ea nu poate fi altceva decât o pânză frumos pictată de apărări nerealiste… vă permiteți doar propria viață… chemați-o pe nume, așteptați-o să vă așteptați. răspundă și când viața vă cheamă, oricât doare, răspundeți: “prezent!”… apoi, începe marea eliberare…

Imperiul UE – în ultima fază a existenței sale

Face imediat implozie. Fiți pregătiți pentru legile nebunești ce vor urma. Vor fi tot mai drastice și mai aberante, asemenea muribunzilor diabolici. Sistemul oligarhic e în zbateri și se zvârcolește până la datul duhului cel negru și rău. Stați departe de stârvul puturos pentru a evita contaminarea. Matrixul este disperat că nu-și găsește o nouă gazdă. Se usucă. Piere. Trezirea maselor s-a declanșat brusc. Este fără cale de întoarcere. În aceasta lume ca a noastră, scapă doar naivii.

  1. Colonia Lui Iohannis, Ciolacu, Bolojan, Antonescu este în cădere liberă. Vor cădea de pe acele scaune și nici ei nu cred și nu știu unde vor ajunge…Acum se vede cine sunt progresiști și cine sunt români adevărați. Trăim epoca haiduciei…

Al dumneavoastră, același,

 Prof. Ing. Ioan Romeo Mânzală

Advertisement

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj pe WhatsApp

Urmărește-ne pe TikTok

Urmărește-ne pe Facebook

Urmăreşte-ne pe YouTube

Urmăreşte-ne pe Instagram

Actualitate

Social

Ultimele comentarii

Sănătate