Fisurile societății au cuprins, din păcate, și Biserica.  Prof. Ioan Romeo Mânzală

Totul se schimbă, totul în jurul nostru pare a fi haotic! Marea majoritate a oamenilor consideră tranziția prin care trece lumea de ceva timp a fi foarte dificilă. 

Nenumărate lucruri pe care le-am crezut a fi adevărate sunt dezvăluite acum ca fiind minciuni. Multe din instituțiile pe care am contat să ne protejeze sunt tot mai mult demascate ca fiind uneltitoare, manipulatoare, mincinoase și uneori criminale. 

Chiar și în domeniul spiritual, anumite fețe bisericești, personaje “sfinte”, “guru” care au strâns în jurul lor pe mulți din cei care credeau a fi ieșit din Sistem, se dovedesc a fi tot niște unelte ale Matrixului, create pentru a-i ține sub control pe cei care simt să se trezească. Vedetismul opulent al celor mai sus menționați ar trebui să fie deja un semn de alarmă pentru cei interesați.

Păianjenul Matrix își țese nestingherit plasa

Prinzând în ea orice aspect sau domeniu al umanității. Aflând acestea, mulți se simt în derivă și nu știu în cine ori în ce să se mai încreadă.  Observăm cum relațiile cu cei din jur devin din ce în ce mai tensionate din cauza simplului fapt că tot mai multe persoane sunt stresate de schimbările complexe din jurul lor, schimbări asupra cărora, aparent, nu au niciun control. Toate acestea provoacă tipare de reacție distructive în corpul psihic, energetic, fizic și bineînțeles spiritual. Toți avem rădăcini psihice ce ne leagă de realitatea noastră percepută. Trezirea la adevărata realitate, cea până de curând ascunsă celui “adormit”, ne eliberează și ne stimulează creșterea.

 Fiecare dintre noi este un “copac al vieții” în sine, chiar dacă am fost ținuți în “sere strâmte” care ne-au limitat creșterea, expansiunea. Ei bine, a sosit vremea transplantării noastre din “serele” devenite prea neîncăpătoare în solul hrănitor al Mamei Pământ, parte a marelui Univers. Odată realizată această transplantare, care poate fi uneori dureroasă, avem nevoie de câtva timp ca să realizăm că în sfârșit există mai mult spațiu în care să ne întindem rădăcinile și crengile. Este adevărat că există și “copaci” care se prind greșit în Noul Sol, ceea ce poate duce la o dezvoltare distorsionată, egocentrică a acestora.

Acești copaci vor fi replantați înapoi în “sere” pentru a o lua de la capăt. În aceste vremuri ne aflăm în mijlocul unor oportunități mari de evoluție accelerată, datorită faptului că spațiul multidimensional în care ne aflăm se extinde nelimitat. Paradoxal, în acest proces de extindere v-ați putea simți mai îngrădiți ca oricând, spune doamna Emanuela Laura Grigoriu.

Îmbrățișați cu încredere schimbarea

Cu tot ceea ce aceasta ar putea implica. Unindu-ne “crengile” ne putem smulge din “serele” devenite prea strâmte.”Noi trebuie sa vedem lucrurile ,indiferent de ce natura, așa cum sunt, inclusiv Biserica trebuie să-și regândească multe lucruri, dar reale. Preoții să fie preocupați de enoriași și nu de a face averi din orice. Nici eu care sunt Patriot și creștin-ortodox nu mai înțeleg ce se petrece în sânul bisericii. Preoții sunt preoți, nu manageri și ajutori de politicieni. Preoții trebuie sa fie slujitorii lui Dumnezeu ,nu să aibă alte preocupări.(Voi reveni pe acest subiect.)

 „Nu există Dumnezeu care să ceară închinare. Satana este cel care o cere. Satana o dorește. El vrea întreaga lume în genunchi înaintea lui. Să vadă musulmani, în milioanele lor, în genunchi la Mecca, evrei legănându-se înainte și înapoi  și mormăind pentru ei înșiși în fața Zidului Plângerii, creștinii bătând din palme, dându-și ochii peste cap și strigând Aleluia și Amin înseamnă să nu vezi decât legiuni înșelați de adoratori ai Diavolului. Acești oameni sunt atât de înstrăinați de ei înșiși încât nu mai știu ce să creadă.

 Dumnezeu nu caută închinare. De ce ar face-o?  Nu vrea oameni în genunchi înaintea lui.  De ce ar face-o? El nu vrea rugăciuni și imnuri, mărturisiri și sacramente, mânuirea șerpilor și vorbirea în limbi.  De ce ar face-o?  Este vreun magician patetic, disperat după un public?  Este el zeul trucurilor ieftine, al cascadorilor și al uleiului de șarpe?  Este un narcisist care vrea să fie mereu în centrul scenei în lumina. 

Dumnezeu este cu noi!

Departe de a ne fi străin, departe de a fi o divinitate îndepărtată.  Misiunea noastră este să-l găsim în noi, să ne eliberăm divinitatea interioară.  

Gândiți-vă la lumea în care trăim. Persoana obișnuită se înclină în fața bogăției și strălucirii celebrităților, a puterii politicienilor, a banilor liderilor de afaceri. Este aceeași formulă ca și religia.  Ne facem sclavi și apoi stăm cu uimire față de stăpânii noștri.  Unde ne vor stăpânii noștri?  În genunchi.  

Advertisement

Marele Satan poftește după închinare, după stăpânire pământească.  El caută mase de sclavi în genunchi înaintea lui.  Le ridicăm temple.  Îi leonizăm, îi canonizăm, îi închinăm eroi.  Le spunem că sunt mai buni decât noi, că merită mult mai mult decât noi.  De ce?  Pentru că ne urâm pe noi înșine.  Pentru că suntem înstrăinați de noi înșine. Existam într-o stare de conștiință nefericită.  Mintea noastră este în război cu ea însăși.  

 Ei  nu sunt zei.  Sunt egoiști lacomi, zadarnici, egoiști, beți de iubire de sine.  Bono, solistul trupei U2, face campanii împotriva sărăciei mondiale. Bono este unul dintre cei mai bogați bărbați de pe planetă. Nu ar trebui să facă campanie împotriva lui însuși? De ce tolerăm o asemenea ipocrizie dezgustătoare? De ce această persoană nu este de râs de pe fața pământului?  Sfântul Francisc de Assisi provenea dintr-o familie bogată, dar a renunțat la tot ce avea pentru a-și urma chemarea religioasă. 

Acesta este un om pe care îl poți lua în serios, un om pe care îl poți respecta. Nu era un ipocrit. A trăit ca un sărac și a batjocorit bogăția. A fost aproape excomunicat de Papă pentru că și-a predicat mesajul subversiv, care era o amenințare atât de mare pentru bogățiile scandaloase ale Vaticanului.  În același timp în care ne pun mâna în buzunare pentru a ne lua banii, ei proclamă cât de minunați sunt și ne fac să credem asta.  Cât de proști suntem?  Suntem proști pentru că suntem auto-alienați.  Ne urâm pe noi înșine.  Am pierdut orice simț al scânteii divine din noi.  Suntem cufundați în materialism.

Ei sunt profeți mincinoși!

Dumnezeu nu are nevoie de laudă. Nu mai trăiți în umbra altora! Când îți eliberezi scânteia divină, nu vei mai fi niciodată admirat de altul. Când sclavii proclamă sclavia drept libertate, poți fi sigur că și controlul exercitat asupra lor este absolut.

Religia convențională este despre un singur lucru: control. Uitați cum Papa schimbă Biblia, apar discuții controversate despre Biblia Ortodoxă. De ce nu explică nimeni enoriașilor aceste mișcări? Toate ceremoniile religiei de masă sunt concepute pentru a vă forța să vă îngenuncheze, pentru a vă obliga în posturi de supunere. Îți încalcă voința ca sa fi sclav.  Religia este o armă a războiului psihologic. Națiunile islamice s-au dovedit înapoiate în comparație cu națiunile occidentale. De ce?  Pentru că ideologia lor de supunere înlătură conducerea, individualitatea și creativitatea necesare progresului. 

Islamul nu este diferit de comunism, o ideologie care a distrus progresul și creativitatea făcându-i pe toți să se supună statului. Supunerea este anatema. Chiar și în Occident există mult prea multă supunere, mult prea mulți sclavi. Imaginați-vă o lume plină de meritocrați. Ce măreție ar putea atinge o astfel de lume?  Omenirea abia și-a zgâriat suprafața potențialului său. Numai atunci când eradicăm sclavia în toate manifestările sale, putem trece la următorul nivel. Ideea că, dacă te faci sclavul lui „Dumnezeu”, te-ai eliberat cumva.  Îți vor spune că te-ai eliberat de frică, păcat și moarte… de Satan însuși. Adevărul este invers. 

Ai îmbrățișat crezul lui Satan. Te-ai transformat în morți vii.  Gândiți-vă la fanaticii musulmani care proclamă cu mândrie: „Noi iubim moartea mai mult decât iubești tu viața”, (Coran). Ce este asta dacă nu evanghelia morții, distrugerii, urii de sine, sinuciderii și nebuniei?  Și acești oameni se consideră oameni buni, sănătoși, care merită să fie primiți în prezența lui Dumnezeu!  Care Dumnezeu și-ar dori astfel de adepți?  Acești oameni sunt bolnavi până în miezul ființei lor. Încep să dispară educația și credința. Unde sunt vocile profesorilor și preoților ?

Dătător de putere si viață, Dumnezeu, acel Tată  simțit de fiecare în parte în felul lui, pe care fiecare îl simte prin puterea și înălțimea conștiinței, vine printr-o smerenie, bunătate și iubire Universală aparte. Fără a înfrânge ego-ul,  lupta pentru ceva,  măreția în fața altora, mândria de a fi mai bun, competiția, lipsa de blândețe și bunătate cu niciun chip. Acel Dumnezeu interior, Sinele sau exterior Universul etc. nu se poate manifesta prin om.

Fiecare om s-a născut si evoluează printr-o formă al nivelului său de conștiință, în funcție de vibrația a ceea ce am scris mai sus. Toate acestea se leagă și se conectează cu omul printr-o hrană solară, apă vie dintr-o sursă limpede, lumina transformatoare,  Soarele, care luminează înțelepciunea și tunelele interioare. A te baza doar pe o forță interioară nu este îndeajuns. FORȚA interioară este o extensie a unei FORȚE Universale, care vine dintr-un TootAbsolut Denumit Dumnezeu.  Da, din păcate mulți au folosit fals și cu rea voință Numele Divin, pentru a înrobi omenirea în scopurile lor.

Așa au apărut religiile și diferite puteri, care prin frica de Dumnezeu au câștigat supunerea oamenilor. Într-un alt sens în care omul, prin dreptul la libertate, unde strigă ca e liber, oamenii au ajuns fără religii mai rău decât în orice religie. 

Lipsa de smerenie și bunătate

Face ca omul sa devină lacom în belșugul din stomac,  belșugul și veninul minții,  lacom, plin de tot și toate ce nu duce pe drumul liniștii,  bunătății și a păcii cu el însuși și cu tot ce îl înconjoară. A dărui mulțumire la tot ce ne înconjoară, a face curățenie în intestine,  este a face curățenie în minte, simțiri, decizii, acțiuni,  fapte. A fi smerit de la modul cum te hrănești în farfurie, înseamnă curățirea marii Conștiințe, care vine legat ca prin pârghii de exteriorul înalt, de vibrații înalte, de cunoștințe înalte, de simțuri înalte ale Bunătății Superioare, greu de explicat unuia care nu înțelege despre ce se vorbește. 

A crede, a simți, dar a trăi este magnific. A fi smerit înseamnă să-l vezi pe cel de lângă tine ca pe ceva prețios. Am venit toți oamenii cu un scop măreț pe Pământ. A găsi scopul este imposibil când mațele sunt pline de gunoi,(f.pop).

 A crede într-un Dumnezeu, Putere, Univers, într-un Creator care a creat totul înainte de mine, înainte de mama mea, de miliardelor mele de mame, înseamnă să fii la locul potrivit într-o constelație gigantă, unde fiecare stea și planetă are locul ei fix, negreșit. Sunt mii de învățături după care oamenii pot merge, pot îmbrățișa. Nu învățăturile arată calitatea omului, ci faptele lui.

 Mulți știu, dar puțini ajung. Este o mare vreme de mare trezire. Cine are urechi sa audă.

PS. Sunt ortodox-creștin cu credință în Dumnezeu, cu familia mea, dar observ și simt că ,,ceva’’ nu este așa cum îmi doresc. Încep să se vadă fisurile lăcomiei, caliciei, averi incomensurabile, multă nervozitate în rândul preoților și multe întrebări fără răspunsuri.

 Al dumneavoastră, același,

 Prof. Ioan Romeo Mânzală