OPINII:  O lume văzută altfel. Prof. ing. Ioan Romeo Mânzală

Dacă aveți impresia că lucrurile au luat-o razna la nivel global de la începutul acestui an, țineți-vă bine, fiindcă încă n-ați văzut nimic! Până la finele lunii aprilie se vor întâmpla lucruri și mai și!

Nivelul aroganței, nivelul egoului unora dintre cei care au putere la nivel global a întrecut orice măsură, iar acest lucru face ca acei oameni să atragă asupra lor multă negativitate care altfel ar fi fost împrăștiată în alte direcții. Mai în glumă, mai în serios, putem spune că cei care se manifestă în acest mod, neținând cont de nimeni și de nimic, ne fac un bine, concentrând asupra lor această negativitate. Și știți cum se spune, aroganța vine înainte de cădere…Se va întâmpla și la noi, (Acum suntem de râsul lumii, nu sta nimeni de vorba cu noi.)

Discursul ținut de Mark Carney, premierul Canadei, la Davos, va intra în istorie. Acesta a vorbit despre puterea căii de mijloc. Poziția lui este similară perspectivei budiste – el a vorbit despre faptul că țările lumii pot să aleagă la modul conștient să-și folosească energia pentru a lega colaborări reale, în loc de a se ataca/izola una pe alta. (Steve Judd).

Sfârșitul ,,Războiului rece”

A văzut apariția în lume a unui fenomen neîntâlnit până atunci în istoria  omenirii: o lume unipolară. O lume în care exista o singură putere absolută, capabilă să își exercite după voie puterea și influența. Este necesar să repetăm un adevăr verificat:puterea absolută,corupe absolut. În lumea unipolară, dominată de USA, nu putea exista echilibru. În primul rând, nu poate exista echilibru atunci când presiunea se exercită dintr-o singură direcție. Dar, al doilea motiv, sălășluiește în natura umană. Natura umană, starea omului “căzut”, înseamnă înclinația lui spre rău. Atunci când nu este disciplinat de Credință,”omul”,va cădea în ispite negative. Iar una dintre ele este de a abuza puterea pe care o are și aceasta înseamnă posibilitatea de a provoca suferință celor supuși, fără motiv, doar pentru că o poate face.

În termeni concreț, așa a fost posibilă apariția “imperiului” globaslist-sodomit-anglo-sionist și sinistrei sale ideologii a ‘relativismului absolut”.

Acest imperiu globalist-sodomit-anglo-sionist înseamnă dominația USA și celor complet subordonați lor, Uniunea Europeană și “alianțele” militare NATO, și promovarea strict a intereselor lor și la loc esențial, se află promovarea fără margine a tuturor capriciilor statului Israel. În fapt, această fixație cu promovarea necondiționată a celor mai absurd pretenții extremiste israelite condamnă “imperiul”la dezastru sigur. O ilustrare a arogantei iraționale a statului Israel o oferă pretenția de a avea asistență financiara anuala USA către Israel dublată și asta în condițiile în care zeci de milioane de cetățeni USA își pun problema subzistentei minimale. Va fi  cu neputință ca extremismul israelit să fie cu aroganță impus la peste un miliard de musulmani din vecinătate. De aceea  acest “imperiu” poate fi definit ca: sodomit-anglo-sionist. În cadrul acestui imperiu nu există loc pentru negocieri, sau ești subordonat sau, dacă nu, vei fi bombardat și nimicit. Și să nu ne lăsăm amăgiți de actualele dispute între USA și aliații lor. Cu nimic nu schimbă  ele esența “globalismului”. Cel mult ele arata ca puterea se concentrează în mâna unuia singur, ca “principiul” ca “puterea creează starea de drept”, devine absolut. Cine crede că actuala agresivitate a USA are ceva de a face cu “suveranismul”este pur și simplu prost.

Ca ideologie,“globalismul” folosește filozofia”societății deschise”. Conceptul de “societate deschisă”și teoretizarea sa au fost făcute de către Karl Popper, un filozof austro-evreu. Lucrarea de bază și care cuprinde filozofia “societății deschise”este “Societatea Deschisă și Adversarii ei”, publicată la Londra în 1945. Este o lucrare vastă, documentată, scrisă de un om cu minte ascuțită, o lucrare “revoluționară” și care se aseamănă în multe feluri, nu prin concluzii dar prin scopul final, mod de abordare și intenții, cu lucrarea “Capitalul” al lui Karl Marx.

În esență, lucrarea lui Karl Popper  caută să acrediteze câteva idei esențiale. El este un adversar feroce al “istoricismului”. Prin “istoricism” el înțelege dezvoltarea Popoarelor și societăților pe temeiul moștenirii istorice, progresului din generație în generație. Fiind împotriva “istoricismului” Karl Popper este implicit împotriva a tot ce el înseamnă: tradiție, credință, identitate și mândrie de Neam. Toate acestea Karl Popper le consideră stări care pot genera “totalitarism”. În susținerea acestei abordării, hai să-i zicem, cu totul noi, el introduce termenul de “posibilă falsificare”. Adică, el spune că orice condiție, considerată reală și stabilă, în esență poate fi un fals și poate fi falsificată. Concluzia acestei încercări de demonstrație este afirmarea că toate stările, toate credințele și toate concepțiile sunt relative și pot fi înlocuite. De fapt Karl Popper chiar asta susține, înlocuirea tuturor trăsăturilor care definesc starea de om și persoană și creare unui “om nou”. În acest context cuvinte aspre și amenințătoare are Karl Popper pentru “teism”. Spunea el “teismul este mai periculos decât a admite un eșec, căci dă impresia că a atins o explicație finală”. Deci a crede în Dumnezeu, după Karl Popper, este un pericol social, cel mai grav, căci stă antitetic, fundamental opus, relativismului absolut propovăduit de el. Dar încă mai vehement este Karl Popper în ce privește “religia organizată”, mai simplu spus Biserica. Aceasta ar trebui “izolată”cu vehemență în opinia austriacului-evreu. (În Rusia bolșevică am văzut cum s-a făcut și prin ce mijloace această “izolare”).

Redusă la esență, lucrarea lui Karl Popper propovăduiește un relativism absolut, înlăturarea tuturor moștenirilor istorice (până și amintirea lor), divizarea cât mai profundă a comunităților și aceasta el numește “democrație liberală”. Dar o limită privind “libertățile”, stabilește Karl Popper, el spune că “nu poate fi acceptată toleranță pentru intolerant”.Aici este marele “caveat”, avertisment, care ar trebui să ne facă să luăm mare aminte.

Ce este și cine definește “intoleranța”

În “societatea deschisă”, rezultă limpede că Biserica, identitatea națională, familia sunt considerate stări ”intolerante”, tot ce înseamnă rânduiala tradițională și moștenire națională organică este  înlocuit cu o spoială democratică. O spoială care dă iluzia posibilității de  a alege. Organizațiile politice tolerate urmăresc același scop și sunt subordonate “globalismului-sodomit” trans-național, sunt găști care au strict interese vulgar personale. În această înțelegere aberantă au înflorit actualele “valori” ale Apusului: pederastia, pedofilia, drogurile și alte abominații. Iluzia posibilității de a alege există pentru o populație care ar urmă să fie îndobitocita și redusă la sclavagie salariată. O vreme s-a încercat promovarea acestei teorii in chip “pașnic”, prin îndobitocirea  multor oameni și mai ales prin siniștrii “imbecili utili”adunați în Organizații Ne Guvernamentale, #rezist și alte abominații. Dar recent măștile au fost aruncate și forțe  de “Securitate”, adevărați hingheri sunt asmuțite în chip violent. Cine nu se supune poate fi lichidat pe loc. Așa cum recent am văzut că s-a întâmplat în Minneapolis. Să ne uităm la cazul USA existent azi, sub președinția lui Trump.

Cheltuielile militare obscene

Au drept scop îmbogățirea producătorilor de armament, cheltuieli susținute în totalitate de bugetul de stat, de cei care plătesc impozite, reprezintă un adevărat dezmăț social. Circa jumătate din bugetul anual al USA este alocat, direct și indirect, cheltuielilor militare, aproape un TRILION de dolari anual. Evident niciun stat din lume, indiferent cât de bogat ar fi, nu poate suporta, an după an, asemenea povară. Consecințele se văd: infrastructurile americane sunt gata să colapseze, diferența dintre cei bogați  și cei săraci este catastrofală, repet, obscenă. Poporul american, generos, muncitor și răbdător, suferă absolut nemilos și orice om cu minimal conștiința și frică de Dumnezeu trebuie să denunțe acesta nedreptate. America merită iubită, dar această iubire, în momentul de față, înseamnă opoziția față de “imperiu”.

Președinția bătrânului Donald Trump a exacerbat starea de declin. Cei bogați devin tot mai bogați, diferența între ei și 95% din restul populației este astăzi obscenă și nu va putea dăinui. Pe față, instigat și de consilierul sau pentru “Securitate”, Stephan Miller, USA au dezlănțuit puterea lor militara asupra celor din jur: Venezuela, Mexico, Canada, Groenlanda. Este limpede că un asemenea comportament imperialist nu va putea fi opus decât de forte armate adverse. Cine are ochi de văzut și urechi de auzit, să ia aminte!

Dar, dincolo de cruzimea  și îndărătnicia celor care profită de sistem ,”imperiul” este în agonie.

De mai multă vreme este limpede că “imperiul” globalist-sodomit-anglo-sionist este în profundă criză și incapabil să se mai poată reforma și înzdrăveni, căderea lui este inevitabilă. În privința modului în care se va produce această cădere existau două scenarii. Unul vedea căderea “imperiului” drept consecință a unei înfrângeri sau eșec militar major. Al doilea scenariu vedea căderea “imperiului”drept consecință a unei crize interne majore. Această realitate a putut fi ascunsă multă vreme ca urmare a unui factor subiectiv, artificial: enormul aparat de propagandă anglo-sionist. Aici sunt iarăși două lucruri, relativ diferite.

Un aspect este opinia de sine a sistemului USA. Există acolo un amestec toxic de superlativa părere de sine, hubris și desconsiderare a celorlalți și profund rasism. Este  suficient să vedem cum toate războaiele imperialiste, permanent purtate de USA după al doilea război mondial, sunt prezentate drept acțiuni benevolente, de “eliberare”și care ar trebui salutate cu bucurie de către popoarele victimă acestor sălbatece agresiuni. Orice stat, cu minimală verticalitate și voință de a sta pentru poporul său, este prezentat că “înapoiat”,”opresiv” sau, și mai simplificator,”fascist”. În același timp sistemul USA este prezentat ca stare de “excepționalism”,”indispensabilă”, cu dreptul de a interveni oriunde află de bine. Este evident că aceste  caracterizări sunt versiunea americană pentru,”Supraom”, ,,rasă superioară”, ,,spațiu vital”. În fond nu este nimic nou sub soare. Dar ceva este, prăpastia dintre discursul propagandistic și realitate.

Toate superlativele propagandistice

Nu pot ascunde declinul “imperiului”, prăbușirea infrastructurilor USA, faptul că forțele armate USA nu mai pot să terorizeze în voie. Indiferent ce declară propaganda USA și a celor care îi slugăresc (între ei  majoritatea politicienilor români!), este limpede că, la caz că ar ataca Rusia, China sau chiar Iran-ul sau Coreea de Nord, forțele armate USA ar suferi un eșec răsunător.

Pentru moment Trump vorbește despre ,,succesele“ lui. El a ajuns în adevărat delir, dovada o declarație absolut dementă, ,,Dumnezeu poate fi mândru de tot ce am realizat eu”. Nici mai mult și nici mai puțin! Dar aceste  manifestări de demență nu pot ascunde faptul că majoritatea americanilor devin tot mai săraci și că tot mai multe orașe americane sunt în plină revoltă. Declarațiile triumfaliste ale lui Trump sunt tot mai ridicole. El a ajuns sa creadă că o intenție devine instantaneu fapt, realitate. In alte cuvinte: ,,Imperiul este în pielea goală”! Slavă Domnului: Sic transit Gloria mundi! (Alexandru Nemoianu Istoric USA).

Al dumneavoastră

Prof. ing. Ioan Romeo Mânzală

Opinii-Accent Media -Deva