În preajma sărbătorilor se nasc povești și obiceiuri foarte frumoase. Te-ai întrebat vreodată cum au contribuit poveștile la omul care ești astăzi? prof.Ioan Mânzală
Deseori tindem să consideram că sistemul de învățământ este depășit, că prezintă copiilor mult prea multe povești și mai puține aspecte concrete, care să-i ajute în viața de oameni mari.
Cert e că toți copiii își văd reflexia proprie în poveștile în care ei se pot ancora drept personaje principale, acele povesti care-i țin cu sufletul la gură și îi învață că întotdeauna binele triumfă și este răsplătit pentru victoriile sale și pentru truda depusă.
Adulți fiind, dacă privim către povești, vedem cât de mult au contribuit ele la persoana în care ne-am transformat, la “bătăliile” pe care am fost nevoiți să le parcurgem ca să ajungem acolo unde am visat dintotdeauna și resimțim toată satisfacția pe care o aveau și eroii noștri din copilărie, din povești.
Să ne păstrăm tradițiile
Și să le oferim copiilor ce este al lor, să nu-i privăm de toate poveștile frumoase de care și noi am avut parte. Și iată, dacă tot ne aflam în perioada sărbătorilor, o perioadă în care avem mai mult timp pentru cei dragi, momentul pare a fi mai mult decât oportun să-ți iei copilul în brațe, să vă așezați împreună lângă bradul de Crăciun sau în pat, înainte de somn și să-i spui zeci de povești de sezon cu care să-i înseninezi copilăria.
De Sfintele Sărbători
”Îți doresc să ai parte de tot ce ai și mai vrei, de tot ce nu ai și îți dorești, de tot ce îți lipsește și nu știi!”
”Acum când gerul iernii ne îngheață trupurile, să lăsăm Sărbătoarea Crăciunului să ne încălzească sufletele, să lăsăm Raza Dumnezeiască sa ne lumineze gândurile, să lăsăm mirosul bradului sa ne purifice simțurile și să ne transformam inimile în torțe arzătoare ale bucuriei”!
”Pe cărarea ninsă ce duce către Noul An, îți aștern cuvinte calde sub bradul de Crăciun: bucurie, voie bună și multă sănătate!
”Moșul vine cam tiptil, niciodată nu-l simțim, dar lasă-n fiecare poartă fericire, bucurie, sănătate pe vecie! Și marile personalități de Crăciun au lansat citate celebre”. Iată câteva:
“Voi onora Crăciunul în suflet și voi încerca să fac asta tot anul”, Charles Dickens.
“Nu am mai crezut în Moș Crăciun de la șase ani. Mama m-a dus la magazin și Moș Crăciun mi-a cerut autograf”, Shirley Temple.
“De Crăciun, toate drumurile duc acasă”, Marjorie Holmes, scriitoare americană.
“Ideea mea de Crăciun, fie demodată sau modernă, e foarte simplă: să îi iubești pe alții. Dacă te gândești, de ce trebuie să așteptăm Crăciunul ca să facem asta”, Bob Hope, actor american.
Și, iată, vine Crăciunul
Sărbătoarea mult așteptată pentru cei mai mulți dintre noi, cred…
Medicul și scriitoarea Ana-Maria Rotaru spunea că, ”cea mai frumoasă sărbătoare este Crăciunul. Voi ați început pregătirile ? Eu le-am cam terminat, mi-am împodobit brăduții, întotdeauna mai rămâne câte ceva de făcut, dar asta e și noima toată, să mai ai încă ceva de făcut… încă ceva de adăugat știindu-se că cea mai dulce perioadă, cel puțin pentru mine, este această așteptare de data asta, nerăbdarea, năzuințele, visele și speranțele ce ți le faci, planurile și pregătirile până la ultima oră ! Sărbătorile bat la ușă, parcă și aud din depărtare să răsune clopoțeii, parcă aud și ecoul colindelor, parcă mai aud, parcă… glasuri vesele de copii și râsuri cristaline, deși știu că, de ceva vreme și pe cât o fi, nu știu, au încetat să se mai audă !
Din păcate… au amuțit, poate pentru totdeauna așternându-se uitarea, fie din cauza pandemiei, fie din cauza lipsurilor și problemelor economice, fie din cauza furtișagurilor de la noi, când se buzunăresc copiii pe drum de haite de derbedei, ca să le numesc așa, luându-le puținul câștigat cu uratul! De cine? Ușor de înțeles, e un fenomen al timpurilor ce trăim în ultima vreme în special, când nimic frumos nu se mai întâmplă-n lume, când războaiele se amplifică, refugiații și nu numai, fug care-ncotro, când sărăcia domnește, când sentimentele au dispărut și granițele a ce trebuie și ce nu trebuie de făcut s-au șters !
Așa că, ușile rămân ermetic închise, nimeni nu mai sună, nu mai bat la porți, nimic nu se mai aude în jur, luminile se vor stinge la pomii de iarna și luminațiile stradale după o anumită oră, întunericul va înghiți toate cele ce ne încântau ochii cu strălucirea lor și muțenia va domni! Asta, din păcate, e realitatea ce-o trăim, astea-s noile condiții de supraviețuire! Îmi pare rău că nu pot scrie mai vesel, că nu particip în totalitate la aceste sărbători știind câtă lume este sub pragul de viețuire onorabilă, câți oameni în vârstă au pensii de mizerie neputând face un dar cât de mic nepoților lor, alții bolnavi, neajutorați, câți alții însingurați de copiii lor plecați la munci, părinți de copii și copii de părinți, câți copii nu au mai primit niciun dar, nicio hăinuță nouă sau ghetuță și câte și mai câte aș putea înșira, deși nu ăsta mi-a fost scopul, dar nu știu cum, acolo unde vreau să fiu veselă, să scriu frumos și exuberant, uite că mă năpădesc aceste amare lucruri și mă gândesc că poate nu am dreptul, de parcă aș fi vinovată și eu într-un fel! Poate sunt și eu, poate suntem cu toții?
Poate că nu facem ceva în comun ca să se schimbe fața lumii atât de întunecată! Mai putem oare spera în ceva mai bine și mai frumos? De cum apeși butonul pe TV, nimic bun nu auzi, din contră, de parcă cineva ne dorește cu frica-n oase, cu capul între genunchi, ca să nu mai vedem o zi albă, un soare, doar Teama să domnească, pentru ca fiecare dintre noi să ia aminte de ce-l va aștepta în caz că îndrăznește să ridice fruntea!
Să mai avem vreo speranță oare? Fiecare an parcă e și mai rău ca cel trecut ! Cât de bine și frumos mai era odată, cu obiceiurile și datinile strămoșești! Ce minunat mai petreceam la casele noastre, alături de părinți și rude adunate în jurul mesei cu bunătățuri, ce frumos ne-am mai petrecut copilăria, așa, modest precum era pe-atunci, cu mult-puținul fiecăruia și poate chiar cu unele lipsuri, poate bunuri adunate cu obidă dar, nu ne păsa nouă defel… nu duceam lipsă, ce folos ca azi ai vitrine pline, dar lipsă în buzunare?
Cu doar uitatul la ele…nu te saturi ! Părinții ne erau veseli pe-atunci, liniștiți, fără grija zilei de mâine, cu serviciile lor, fără grija că li se vor lua casele de băncile financiare de cum nu plătești vreo câteva dări, fără grija, că azi, că vor rămâne pe drumuri, cu copii cu tot…Capitalismul ăsta deformat și parcă mai crud ca niciodată fiind bun doar pentru cei ce-au avut, au și vor continua să aibă, pentru ei fiindu-le favorabilă și soarta, destinul, de parcă ar avea un Dumnezeu al lor și nu al nostru, al tuturor!
Asta e realitatea, copiii noștri, nepoții trăiesc într-o lume nedreaptă, avidă, crudă, hulpavă, o lume artificială în care cu toții ne învârtim parcă programați, teleghidați și-apoi aruncați afară când nu mai putem servi intereselor, obligațiilor, cerințelor impuse! Nu mai avem nicio valoare în astă lume, suntem un număr doar, o cantitate neglijabilă și-un experiment la îndemâna câtorva fără scrupule, Aleșii, poate unii chiar de noi, poate de marile interese mondiale! Din păcate, ăsta ni-i traiul, peste tot, interesele, incompetența, subjugarea, sărăcia nu cunoaște granițe!”
În fine, să revenim la aceste minunate sărbători ale sfârșitului de an, să le trăim azi, chiar din aducerile aminte ale celor de ieri, să încercăm să ne înveselim, lăsând la o parte tot ce ne poate amărî, având și obligația sacră de-a ne face fericiți copiii ce-i așteptăm acasă dacă ne sunt plecați, nepoții și părinții (fericiți cei ce-i mai au încă!), să le facem o ambianță cât mai plăcută, să punem bunătățile pe masă, fiecare din ce are mai bun, să domnească sănătatea, veselia, să închinăm paharele și-apoi să le spargem de pământ, că poate așa ni s-o sparge, precum se zice și ghinioanele și-om trăi poate zile mai bune și mai frumoase!
Crăciunul este cea mai frumoasă perioadă pentru mine, pentru a sărbători dragostea lui Dumnezeu și Nașterea lui Iisus, dragostea familiei unite în jurul mesei, la gura sobei, este momentul potrivit pentru a ne crea amintiri de neuitat, ce vor dăinui pentru totdeauna lăsându-le moștenire celor ce ne vor urma ! Să ne bucurăm cu toții, dragi prieteni de suflet ! Doamne-ajută !
Ultimele comentarii