Votul oricum nu mai contează. Sistemicii, cu grade pe umeri și în gând, au ajuns deja să controleze, pe față, puterea în România
Democrația a ajuns o bătaie de joc, o mimare jenantă. Chiar în halul ăsta de nemernicie am ajuns? Democrația oricum nu mai există. Votul oricum nu mai contează. Sistemicii, cu grade pe umeri și în gând, au ajuns deja să controleze, pe față, puterea în România. Un stat fără Constituție este un stat eșuat.
Incomozii – trași pe dreapta!
Sistemicii își iau doar dragele de pensii speciale. Păi nu e de atâta timp dictatură din ce în ce mai puțin mascată? Păi nu sistemicii conduc, nu ei pun președintele, în ciuda a ceea ce s-a votat? Nu ei pun primari, prin furt transparent, documentat de saci de voturi, în urma cărui furt dovedit, nu s-a întâmplat nimic, dar absolut nimic? Și acuma mai numără Poliția voturile alea de la Sectorul 1, prefăcându-se că apără legea. Apără pe dracu! Nu se va întâmpla nimic. Batista pe țambal. Nu sistemicii trag oameni politici pe dreapta, frângându-le cariera politică și influența cu dosare inventate, instrumente necesare de control politic? Degeaba vine realitatea după niște ani buni de zile să spună „nu a fost așa, dosarele au fost niște făcături, oamenii ăia au fost nevinovați”. Între timp, respectivii au îngrășat demult solul fertil al istoriei, devenind niște cadavre politice scoase definitiv din decor. E plină istoria în politică recentă a României de asemenea victime. S-a sesizat cineva? A fost vreo consecință? Absolut nimic.
Mai contează votul? Mai contează democrația? Celor mai mulți dintre români, nici nu le mai pasă. Au o scârbă în ei cât casa. O lehamite de tot ce se întâmplă în jur. Sunt prea tăbăciți, nu mai cred nimic din ce li se vântură pe la nas, nu mai au încredere în nimeni. Toți o apă și un pământ. Constituția oricum e doar un document bun să fie călcat în picioare, ignorat sau interpretat cum le convine lor mai bine. Azi, democrația a devenit non-reprezentativă. Și este complet ne-participativă și non-incluzivă.
Aleșii sunt…desemnați
Direct de corporatocrație și de ONG-urile create de aceasta, entități care impun și judecătorii, de altfel. Pe listele de partid, rar pătrund persoane cu merite și cu trecut profesional sau academic clar și transparent. Independenții sunt, în mod ostentativ dezavantajați, ca și când li s-ar da de înțeles, în mod disuasiv, că politica este pentru captivi, nu pentru oameni liberi și nesupuși. Pe de altă parte, deși politicienii pot fi schimbați, politicile nu se schimbă, deoarece centrul de putere ”competent” să facă acest lucru se află în altă parte, nu la popor, și este ne-schimbabil. Statul nu este și pentru mireni, ci pentru servicii secrete, liderii corporațiilor, școliți la Davos, ONG ale corporațiilor, tehnocrați, „experți”, influențe și rețele de (de)socializare. Deasupra tuturor se situează elitele auto-mandate ale păpușarilor, care spionează și controlează toată piramida.
”Imunitățile” speciale și iritante
Sunt la ordinea zilei. Nici responsabilitatea nu mai e ce a fost. În afară de imunități politicienilor, care se înmulțesc ca autorități patogeni de cultură, alte imunități, mai „speciale” și mai iritante se coc pentru servicii secrete, precum și pentru industriașii din domeniul agro-alimentar și farmaceutic. Liderii corporațiilor digitale sunt, oricum imuni la răspunderea obișnuită a omului de rând, pentru că ei conțin doar corectitudinea politică și ”valorile” comunității, tot de ei scrise. În fine, liderii corporațiilor de armament sunt imuni, câtă vreme pot asigura perpetuarea imperialismului economic, juridic și cultural al jandarmului planetar și dividende cinic culese de giga-fonduri și de fonduri de pensii, în dauna oamenilor și a Națiunilor. Ei toți practică outsourcingul, responsabilitățile și nevoile de a se murdări pe mâini. Este evident că acest sistem, care eșuează din ce în ce mai des în totalitarism, trebuie schimbat cu democrația participativă sau directă.
Aplicarea democrației participative în România
NU este posibilă De ce? Pentru că românii nu au educația elvețienilor (acolo unde se aplică tipul acesta de guvernare) și nici maturitatea politică a altor națiuni.
,,W. Churchill? – „Democracy is the worst form of Government, except for all the others” – adică: ”Democrația e cea mai rea formă de guvernare cu excepția tuturor celorlalte”. Prin urmare, democrația a devenit din ce în ce mai golită de conținut, sprijinită doar pe forme goale (alegeri, vot, – nu Democrația ,,protejează” „drepturile” profitorilor corporativi care încep războaie cu scopul de a cumpăra și modela realitatea, INCLUSIV prin intermediul mass-media. Că nu este numai ea implicată în ecuație, ci și industria de armament, pentru servicii secrete etc. etc.
Chiar dacă Constituția SUA începe cu: „Noi, oamenii Statelor Unite, pentru a forma o Uniune mai perfectă, pentru a stabili drept, a asigura liniștea internă, a asigura apărarea comună, a promova bunăstarea generală și a asigura binecuvântările libertății pentru noi înșine și pentru posteritatea noastră, rânduim și stabilim această lege supremă pentru Statele Unite ale Americii”- (am citat din memorie, prin urmare, cer scuze pentru eventualele inadvertențe).
Benito Mussolini a afirma că: „Fascismul ar trebui mai potrivit să fie numit corporativism, deoarece este fuziunea puterii corporative cu cea guvernamentală”. Interesant este că mulți – și poate majoritatea oamenilor din ziua de azi – nu au o cercetare cu privire la sistemul în care sunt guvernați. În SUA, în special, majoritatea oamenilor care votează republicanii sunt mândri să creadă că SUA este un stat capitalist. De asemenea, democrații din SUA se comportă ca un stat capitalist și ăsta este lucrul în neregulă cu America de astăzi. Din ce în ce mai mult ei caută o mișcare în direcția socialistă (sau colectivistă) pentru a-i salva de relele percepute ale capitalismului. Apropo, noi am ales din SUA tot ce a fost mai rău. Oare de ce Europei nu îi spune America? America a devenit seful ei, este foarte vizibil.
Capitalismul nu mai funcționează
Mai pe înțelesul tuturor, fostele Gospodarii Colective (cum erau la noi), la ei s-au numit Corporații, păstrând proporția.
Se poate spune că prima introducere majoră a colectivismului corporativist a avut loc în 1913, odată cu introducerea Legii veniturilor și a Legii Rezervei Federale.
Acestea au fost adoptate sub președintele Woodrow Wilson și au fost vândute publicului american ca fiind anti-corporatiste. Revenue Act, care a introdus impozitul pe venit, a fost promovat ca fiind un impozit în primul rând pentru cei bogați, care ar compensa disparitățile de venit. Rezerva Federală a pretins a fi o organizare a sa guvernamentală, care ar ajuta turma peste interesele bancare lacome de pe Wall Street.
Cu toate acestea, cei puțini, care au citit de fapt proiectul de lege, au aflat că Rezerva Federală nu era nici federală, nici rezervă. Urma să fie deținută de băncile mai mari și le dădea puterea de a controla moneda SUA. Promițând schimbări colective, obiectivele corporative au fost avansate. Și așa este și astăzi. Practic, toate relele societății americane, așa cum sunt descrise de liberali, au fost cauzate de introducerea conceptelor colective, valorificate de plutocrația SUA.
SUA nu este un stat capitalist
Dacă ar fi să o definim corect, sistemul economic este corporativist, iar sistemul social este colectivist. Este, totuși, adevărat că există rămășițele unei piețe libere, sau capitalism. Cu toate acestea, pentru majoritatea – fie liberali, fie conservatori – acest lucru le-ar părea imposibil. Am fost învățați să vedem pe Wall Street un loc pentru capitaliștii lacomi. Cu siguranță, nu ar sprijini niciodată colectivismul – salvatorul maselor. Colectivismul nu ridică masele, așa cum a sugerat Karl Marx. În schimb, uniformizează clasele coborând marea majoritate a oamenilor la un nivel egal de sărăcie. În mod similar, astăzi SUA este pe cale să sufere schimbări dramatice. Întrebarea care rămâne este dacă aceasta va avea loc prin alegeri sau prin altă alternativă.
Ce se mai petrece în România?
Odată cu intrarea în clubul UE, s-a ales praful de statul de drept. Pe lângă compatibilizarea legislației românești cu cea europeană, ciracii noștri din conducerea statului, aproape indiferent de culoarea politică, au făcut harcea-parcea normele de guvernare și, în fond, statul de drept, în sens larg. Ceea ce se întâmplă zilele acestea, cu tot cortegiul de bâlbe, absurdități, incoerențe, decizii haotice la toate nivelurile – președinție, guvern, legislatori, este doar acutizarea unor situații vechi, care s-au permanentizat! „Trăim vremuri de restricție și de restriște din toate punctele de vedere. Statul de drept s-a șubrezit într-un asemenea hal, că mă întreb unde vom ajunge cu acrobațiile care se petrec de la o zi la alta.
Nu trece o zi fără să ne mai pricopsim cu o ordonanță de urgență, țara noastră prezentându-se astfel ca niciodată în istoria ei: într-o eternă „situație extraordinară”, care impune adoptarea unei reglementări, măsură care nu poate fi amânată și care ar justifica transformarea Guvernului din executiv în legislativ. (…) Nu știu cum Dumnezeu, parcă suntem blestemați, că de câte ori vrem să perfecționăm ceva, mai mult stricăm. De fapt, stricăm într-un mod iremediabil. Există zeci sau sute de acte normative (legi, ordonanțe simple sau de urgență, hotărâri de Guvern), care propun, în mod pompos, să ”îmbunătățească” viața oamenilor, dar noi cum suntem ”șmecheri”, fiecare are ascuns cate ceva în spate”.
Și cum în mediul privat au rămas foarte puțini, cum și de unde se va plăti o armată de bugetari, pensionari ”speciali”, plus întreținerea trupelor străine de pe teritoriul țării noastre. Aud zilnic cuvântul ,,contributivitate’’la pensii. Doar ,,fraierii” mai primesc pensii pe principiul contributivitatii. Ei, guvernanții, chiar nu știu ce înseamnă contributivitate. Ei nu au contribuit și nu contribuie cu absolut nimic, decât cu șmecherii de pe urma cărora suferă amărâții.
Al dumneavoastră, același,
Prof. Ioan Romeo Mânzală
Ultimele comentarii