ANII TREC CA NORII – Traian Dorz

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger, ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară…

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,

vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,

zilnic se preface tot ce-i pământesc,

numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar,

apa-şi face vaduri altele, întruna,

peste toate-n lume plânge-un «în zadar»,

numai în iubire cântă-un «totdeauna».

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger,

ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,

toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier,

numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine slabi şi schimbători,

cei aproape astăzi ţi-s departe mâine;

oamenii ca anii-s aburi trecători,

numai Domnul Singur neschimbat rămâne.

…Nu-ţi lega de nimeni inima acum,

ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine!

Leagă-ţi-o de Domnul, lumea-i vis şi fum,

Singur El rămâne veşnic lângă tine!

Poet Traian Dorz – ,,Cântările din urmă” (1968)