Trăim timpuri groaznice, timpuri care ne duc într-o prăpastie fără ieșire. Prof. Ioan Romeo Mânzală

Oameni buni, nu s-a schimbat nimic, doar a crescut numărul hoților! Suntem oameni fără o logică, fără control.

Trăim ultimele clipe ale purității umane, tot ce este pur și divin în noi este atacat și pervertit. Trăim vremuri în care totul este îndreptat împotriva ființei umane, în care frumosul, compasiunea, umanitatea, iubirea sunt subtil deturnate, sunt mutilate și pervertite, într-o dorință satanică de a distruge complet pe cel mai frumos fiu al Creatorului, OMUL.

Sper într-un miracol care să mai salveze ce se mai poate salva, cred în renașterea Omului Frumos și sper din toată inima să trăiesc într-o lume a Oamenilor Frumoși.

Cu cât mai mulți o să înțelegem acest plan insidios de distrugere a ființei umane, cu atât mai multe șanse avem să redevenim o lume a Oamenilor Frumoși !

Cazul Lasconi arată încă o dată, de parcă mai era nevoie!, derapajul înfiorător al societății “civilizate” occidentale, din care, fără discernământ, am copiat și noi tot ce este mai putred și mai decadent. A crește copii, fără a-i educa în spiritul valorilor morale creștine, este echivalent cu a-ți planta o bombă cu ceas sub pernă. Sau, și mai plastic spus, este echivalent cu a hrăni un mic monstru și a-l lăsa liber prin casă, deși poți fi sigur că monstrul își va urma instinctul și te va sfâșia când va crește. Copiii needucați se transformă în monștri!

La fel se întâmplă și cu ,,intelectualii’ cu diplome cu nume pompoase, cursuri cu denumiri ce le trece prin cap care au fost ,,școliți” în afară să vină să ne distrugă. Avem multe exemple, uitați-vă la dezastrul din pandemie. În anul 2024 o să-i vedeți cum candidează prăduitorii. Ei mai vor un mandat la măcelărie. Prostimea alege aceleași figuri care au distrus țara. Se întorc ,,profesorii’ școliți la CE, să mai obțină un mandat de la fraieri.

Oameni buni, nu s-a schimbat nimic, doar a crescut numărul hoților! Suntem oameni fără o logică, fără control. Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor și ne rugăm prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigăm existența, dar nu cum să ne facem o viață. Am adăugat ani vieţii și nu viață anilor.”

Suntem dușmanii propriei noastre fericiri

De cele mai multe ori „ne săpăm groapa cu dinții”, suntem comozi până la sedentarism, stăm cu ochii pe telefon și nu vedem cerul senin, pierdem nopțile, rostim cuvinte-n care nu credem, nu citim îndeajuns și nu ne rugăm deloc, ne comparăm cu alții, bârfim succesul semenilor, ne acuzăm părinții, dascălii sau mentorii pentru propriile noastre eșecuri.

Soluția? Să spui doar atât: sunt principalul responsabil pentru viața pe care o am, pentru casa-n care trăiesc, pentru sănătatea corpului și agilitatea minții, pentru fericirea familiei și buna creștere a copiilor mei. Iată începutul înțelepciunii.

Îmi port Crucea cu umilință și zic, precum apostolul Pavel: „pe toate le pot, prin Hristos cel care mă întărește”.

Să ne golim de resentimente și să căutăm maxima transparență a conștiinței în fața lui Dumnezeu.

Nu contează trădările prietenilor, bârfa dușmanilor, gelozia competitorilor, nemulțumirea colegilor sau maliția rudelor apropiate.

Nu contează că ai fost folosit, că ți-au furat alții ideea, că te-ai lăsat ademenit de promisiuni mincinoase, că ai muncit ca voluntar pentru proiecte și lideri care nu meritau atenție, loialitate tâmpă sau efort bezmetic.

Advertisement

 Fiecare eșec este o lecție!

Iar fiecare despărțire poate fi și o eliberare de povara părerilor și plumbul judecăților care te țineau pe loc.

Bucură-te: ai scăpat de  falsitatea celor te foloseau pretinzând a fi „binevoitori” ori susținători.

A fi liber înseamnă să-ți asumi viața cu limitele ei. A fi adult înseamnă să ieși din tărâmul închipuirilor deșarte și al înșelării de sine.

Să trăiești fiecare zi în perspectiva unui adevăr etern care te străpunge și care te luminează clipă de clipă, ceas de ceas, an după an.

Vei greși, neîndoios, chiar după ce ai citit Psalmii de pocăință. Dar te vei înălța iarăși spre văzduh știind că logica vieții presupune un Logos suprem. Cădem și ne ridicăm, precum Avraam, Moise, Iov, Regele David ori Saul din Tars.

Da, lumea e plină de farisei, trădători și oportuniști, dar frumusețea clipei trăite-n deplină recunoștință risipește orice calomnie, minciună sau adversitate”, scria M.Neamtu.

“Puteți avea defecte, puteți fi neliniștiți și chiar supărați, dar nu uitați că viața voastră este cea mai mare companie din lume.” Doar tu poți să o împiedici să eșueze. Ești apreciat, admirat și iubit de atât de mulți. Amintește-ți că a fi fericit nu înseamnă să ai un cer fără furtună, un drum fără accidente, o slujbă fără efort, o relație fără dezamăgiri”. Poate că nu mai poate sta în picioare și suferința i-a format caracterul, dar acest discurs al Papei Francisc a fost pur și simplu INCREDIBIL! ”

A fi fericit…

”Înseamnă să găsești putere în iertare, speranță în bătălii, siguranță în frică, iubire în discordie.” Nu înseamnă doar să te bucuri de zâmbet, ci și să reflecte tristețea. Nu este vorba doar de a sărbători succesul, ci și de a învăța din eșecuri. Nu e vorba doar de a te simți fericit cu aplauze, ci de a fi fericit în anonimat. Fericirea nu este o soartă a destinului, ci o realizare pentru cei care pot călători în interiorul lor.

“A fi fericit înseamnă să nu te mai simți victimă și să devii autorul propriului destin.” “Este de a merge prin deșerturi, dar a fi capabil să găsești o oază în adâncul sufletului tău. Înseamnă să-i mulțumești lui Dumnezeu în fiecare dimineață pentru miracolul vieții. A fi fericit înseamnă să nu-ți fie frică de sentimentele tale și să poți vorbi despre tine însuți. Să ai curajul de a auzi un “nu” și să găsești încredere în critici, chiar și atunci când acestea sunt nejustificate. Înseamnă să-ți îmbrățișezi copiii, să-ți îmbrățișezi părinții, să petreci clipe poetice cu prietenii, chiar și atunci când aceștia ne rănesc.

“A fi fericit înseamnă să lași să trăiască creatura care trăiește în fiecare dintre noi, liberă, veselă și simplă.” Aveți maturitatea de a putea spune: “Am făcut greșeli”. Să ai curajul de a spune “îmi pare rău” Este să ai sensul de a spune “am nevoie de tine”. Este să ai capacitatea de a spune “Te iubesc”. Fie ca viața ta să devină o grădină de oportunități fericite… ca primăvara să fie un iubitor de bucurie și iarna un iubitor de înțelepciune.

Când faci o greșeală, ia-o de la capăt

”Pentru că numai atunci te vei îndrăgosti de viață. Vei descoperi că a fi fericit nu înseamnă să ai o viață perfectă. Dar folosește lacrimile pentru a iriga toleranța. Folosește-ți înfrângerile pentru a-ți antrena răbdarea.

“Folosește-ți greșelile cu seninătatea sculptorului. Folosiți durerea pentru a vă conecta la plăcere. Folosiți obstacolele pentru a deschide ferestrele inteligenței. Nu renunțați niciodată. Mai presus de toate, nu renunțați niciodată la oamenii care vă iubesc. Nu încetați niciodată să fiți fericiți, pentru că viața este un spectacol uimitor”, spunea Papa Francisc.

Toate aceste lucruri le trăim datorită unor oameni care ne conduc spre ,,dezastrul’’omenirii. Cine sunt acei oameni? Vă pot spune uitându-mă în presă de pe vremea lui Eminescu, care scria în ziarul Timpul din 15 Mai 1879 următoarele: …Oamenii care au comis  infracțiuni rămân somități, se plimbă pe stradă, ocupă funcții politice, ocupă funcții înalte în societate, în loc să-și petreacă viața la pușcărie.

Trădătorii devin oameni mari și respectați, proștii devin administratori ai statului român. Trădătorul e geniu, plagiatorul e erou, pungașul devine bogat, panglicarul e om politic, cămătarul negustor, speculantul cu idei e om cu principii. Asta-i judecata poporului român, scria Eminescu. Nu te-ai născut  pentru a fi creștin, evreu sau musulman,  nici pentru a fi democrat, capitalist, socialist sau comunist, te-ai născut pentru a fi o ființă umană”.

Fiind  inginer  mă simt obligat sa va informez că a apărut o noua boală care face ravagii în rândul  oamenilor. Boala se numește “OM”! Dar, boala este mortală! Este o boală foarte gravă, adeseori mortală, produsă de funcționarul public! Se transmite prin ură, prostie, incompetență, mass media. Acțiune: înfometare, minciună, furt de ban public, strangulare, levier, accidente intenționate.

Virusul pătrunde în organism în urma contactului cu funcționarul public, contactul cu mamele “grijulii” peste noapte, psihopați. O parte dintre ei, în care unii nu știu de ce sunt acolo și nici nu știu de ce primesc salariu. Dar se comportă ca și când sunt pe moșia domniilor lor.

Tratament nu există pentru unii decât banii, luxul și o viață dezordonată. Nesimțirea este ridicată la rang de virtute.

Al dumneavoastră, același,

Prof. Ioan Romeo Mânzală

1. Gura străzii vorbește că  România va înființa ,,pușcării’ în Zamzibar, iar în Dar-Es-Salam se vor deschide fabrici pentru producerea ,,salamului”.