OPINII: O Românie în haos, orchestrată de Bruxelles, Macron și Zelenski

Un plan de țară în sensul de direcție clară, coerentă, pe termen lung, presupune consistență și continuitate. Asta, într-adevăr, e greu de obținut într-o democrație unde guvernele se schimbă, partidele se ceartă, iar fiecare vrea să șteargă urmele celui de dinainte.

De aici apare tentația de a spune „Pe vremea lui Ceaușescu măcar exista un plan!”, pentru că da, era un plan (economic, social, ideologic), impus de sus în jos, fără dezbatere, dar coerent și consecvent.

Problema e că planul impus prin frică nu e sustenabil. El funcționează câtă vreme există teroare și control total. Când dispare frica, se prăbușește și „planul”.

Poți avea un plan de țară fără o doză de autoritarism?

Da, dar e infinit mai complicat. Democrația e o orchestră fără dirijor unic. Fiecare partid cântă partitura lui, fiecare instituție are propriul solist, iar cetățeanul e spectatorul care nu mai știe dacă e la un concert sau la o repetiție haotică. Totuși, dacă instrumentiștii au în comun partitura, adică o direcție națională convenită, scrisă și asumată, se poate.

Un plan de țară democratic se construiește prin consens, nu prin frică. Înseamnă ca toate partidele să accepte că sunt domenii unde nu se face politică, ci se face strategie: educația, sănătatea, infrastructura, mediul, cercetarea.

Asta cere însă două lucruri rare la noi: instituții stabile și cetățeni maturi civic. Democrația îți oferă libertate, dar și o condiție: să gândești. Autoritarismul îți oferă liniște, dar la pachet cu muțenia. Și între o ordine impusă și o libertate asumată, alegerea e una care ne definește ca popor. Ideea mea nu e să găsim un nou Ceaușescu, ci să construim o Românie cu plan, fără frică, fără cultul liderului, dar cu direcție și curaj colectiv. Pentru asta nu ne trebuie un dictator, ci caractere. Și caracterele nu se aleg la vot o dată la patru ani, se cresc zi de zi.

Țările nordice, Germania, Coreea de Sud au reușit asta: au planuri strategice, dar prin cooperare, nu prin dictat. Diferența e că acolo cetățenii cred în stat, iar statul are încredere în cetățeni. La noi, relația e mai degrabă una de suspiciune reciprocă.

Așa că, dacă te deranjează ceea ce scriu, mergi mai departe. Nu trebuie să rămâi aici. Dar dacă alegi să rămâi, fă-o pentru că vrei să gândești, să pui totul la îndoială și să cercetezi din perspectiva ta, nu pentru că îți spun eu ce să crezi. Acesta este drumul celor care încă simt că ceva nu este în regulă, dar care sunt prinși între religie și spiritualitate.

Cei care știu adevărul înțeleg imediat

Nu au nevoie de explicații. Ei văd clar falsitatea și goliciunea acestor sisteme, iar discernământul lor nu poate fi păcălit. Înțeleg, eu am trecut prin religie, prin spiritualitate și prin new age. Știu cât de dificil este să ieși din aceste sisteme, cât de greu este să vezi și să conștientizezi minciuna ascunsă sub cuvinte frumoase, sub promisiuni de iubire și iluminare.

Cum a prins spiritualitatea și new age-ul la milioane de oameni? Pentru că a fost prezentată ca un produs de consum. O industrie globală, o afacere de miliarde, construită pe iluzii și promisiuni, să te simți special, să fii „lumină”, să ai puteri ascunse, să atingi armonia cosmică. Doar în America, această afacere valorează peste patru miliarde de dolari pe an. Și aici e cheia manipulării, au folosit frânturi de adevăr. O bucățică de realitate, o doză mică de cunoaștere, amestecată cu povești și promisiuni grandioase, cuvinte care sună profund, dar care în esență creează dependență și confuzie. De aceea, milioane de oameni rămân prinși între tehnici, idei, sisteme diferite, religie, spiritualitate, new age, încercând să pună cap la cap adevărul.

Adevărul nu se vinde în ambalaje strălucitoare

Nu are reclame și nu are trending pe rețelele sociale. El cere curaj, luciditate și responsabilitate. De aceea, masele adormite sunt atât de ușor seduse, pentru că preferă confortul iluziilor și al promisiunilor de iubire și lumină, decât să privească direct realitatea.

Un cerc de câțiva oameni treji, conștienți, valorează mai mult decât mii care își hrănesc visurile cu clişee spirituale. Calitatea discernământului este mai puternică decât cantitatea iluziilor.

Așadar, fii sincer cu tine. Dacă simți chemarea adevărului, cercetează, pune totul la îndoială, caută singur. Și dacă simți că nu este drumul tău, pleacă frumos, fără ură, fără judecată, fără resentimente.

Claritate în loc de iluzii, discernământ în loc de manipulare, autenticitate în loc de teatru. Dar uitați ce dezastru este la noi, avem cei mai mulți inconștienți, analfabeți, oameni care s-au născut și fac ,,umbră pământului”degeaba. Ce democrație este asta când la PSD este un singur candidat, care a contribuit la dezastrul țării. Vorba românească ,,Pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii”.

Trăim într-un stat de drept fictiv, într-un stat de „drepţi” în faţa călăilor, scria Maria  Diana Popescu.

În România apăsată de corupţia puterii şi de cele mai acute crize, devastată şi de inundaţii, ca preşedinte să te angajezi în creşterea cheltuielilor de înarmare la 5% din PIB, aşa cum a promis „şeful” statului de drept fictiv la Summitul de la Vilnius, e de-a dreptul sinucidere! Un preşedinte de stat n-are competenţa angajării propriei ţări în cheltuieli militare fără consultarea poporului, prin referendum. Suma pe care acest exponent al războiului a promis-o pentru înarmare depăşeşte cu mult bugetul Educaţiei şi Sănătăţii! Acest preşedinte nu face altceva decât să alimenteze un conflict armat din care România va ieşi cea mai şifonată! Românii majoritari nu mai vor baze militare străine pe teritoriul ţării. Nu mai vor să plătească antrenamentele soldaţilor străini din banii lor!

Sinistraţii noștri sunt cazaţi în corturi, iar fugarii de război ucraineni stau boiereşte în hoteluri şi pensiuni de lux. Toate slugile de la noi care strigă „slavă Ucraina” trebuie să ştie că Ucraina nu e membră UE, nici NATO, deci Bruxellesul nu ne poate obliga să vărsăm la nesfârşit bugetul ţării în conturile lui Zelenski. Autorităţile noastre de carton trebuiau să fie neutre de la început, cum e Ungaria. Individul de la Cotroceni, pe acelaşi palier cu Biden, în sensul de nevoiaş al minţii, a primit la şedinţa de investire, la fel ca Biden, discursul scris însoţit de fotografii, ca să ştie cum şi când să intervină şi cum să se descurce în teren. Am spus eu că trebuie să i se deseneze ce are de făcut, pentru că altfel se blochează din cauza problemelor de sănătate.

Dacă România ar fi fost pusă pe o altă direcţie, cum de pildă, în Polonia, unde rezultatele au reflectat strict voinţa poporului suveran, prin preşedintele Karol Nawrocki, un eurosceptic care a înţeles că pe primul loc e naţiunea lor, în scurt timp, la noi nu s-ar mai fi comis jafuri de o asemenea amploare. Poate că, mamele din România şi-ar fi putut creşte copiii în sfânta educaţie tradiţională sănătoasă, nu după fanteziile unor dezaxaţi ajunşi pe fotoliile UE pe criterii de corupţie, de gen sau curcubeie antisociale. Poate că generaţia care a votat acest preşedinte n-ar fi pus botul atât de uşor la „banane şi blugi rupţi”. După Polonia, valul suveranist va cuprinde, treptat, toată Europa. Nu ştiu dacă românii vor scăpa prea uşor din sclavie, pentru că noi trăim într-un stat de drept fictiv, într-un stat de „drepţi” în faţa călăilor mondiali, a căror lăcomie e fără limite.

România va fi tot mai singură

Și mai jumulită de către UE. Zăhărelul de democraţie şi liberalism ne va fi servit cu de-a sila şi în acelaşi mod, de aceleaşi partide, veşnic la putere cu monstruoasa coaliţie: PSD, PNL, UDMR, USR şi de un alt preşedinte cu morală de vitrină, ajuns la Cotroceni în urma unei campanii abjecte telecomandate! În România se desfăşoară un proces de consolidare a puterii sistemului, pentru că sistemul are nevoie, la rândul lui, de o putere de stat manevrabilă că să supravieţuiască cu aceleaşi privilegii şi afaceri murdare. De aceea îşi vor negocia un guvern al lor, nu al poporului.

Românii s-au săturat de aceiaşi actori politici guvernamentali şi parlamentari, care vor prolifera tot felul de acţiuni împotriva lor. Ce vedem imediat după înscăunarea preşedintelui? Haos total! Nu va fi nicio reformă în interes naţional, ci doar creşteri de taxe şi tăieri din veniturile populaţiei. Iată cum, mişelia la nivel european a înlocuit pacea structurală cu „pacea” prin înarmare şi război. Aplicarea drastică a unor măsuri de pe agenda Bruxellesului la noi în ţară, „reforme”ale austerităţii, vor mări şi mai mult ecartul dintre sărmanii ţării şi bogaţii de la vârf. „Alegerile” 2024-2025 n-au fost alegeri, ci transformarea previziunile lui George Orwell din „Ferma animalelor” în realitatea noastră. România este un stat eşuat. Pe cine mai interesează azi ideea de patrie, de valoarea a patriei pentru fiecare cetățean. Ideea de patrie, din care derivă „patriot”, „patriotism”.

Trăim în dictatura haosului

A decăderii şi umilirii naţionale, a pierderii identităţii de neam. Ocnaşii de la cârma Ţării, niște paranoici maniacali, specializați în psihologia manipulării și a supunerii au metamorfozat poporul român într-o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze. Și la aceste alegri „Corul robilor” a repetat, precum papagalii, porunca dată, iar „alesul” neales și-a luat rolul în serios, dar nu așa cum se cuvenea, ci așa cum i s-a poruncit. Dictatura hoţiei şi a neputinţei se află în permanență la pupitrul de comandă. Dovadă în acest sens este „alesul” neales, dar numit care, obidit, se aliniază cuminte şi porneşte în pas de defilare, cu mâinile atârnând inerte ca două lopeți ale unui robot defect spre desfiinţarea întregii noastre entităţi, pentru a da „onorul” unei Românii Răstignită pe Cruce, în trupul căreia mai pâlpâie încă ultimele clipe ale Statului Naţional, scria Maria Diana Popescu Art-Emis.

Legea care apără cetățenii României există. Se numește Constituția României, dar a fost batjocorită și nesocotită de toți președinții țării și de toate guvernele postdecembriste. Actualul manechin de cârpă, așezat pe fotoliul suprem în stat comite acte condamnabile, supunându-se Înaltelor Porți interne și externe în dauna cetățenilor României, ignorând prevederile actului fundamental al Țării.

Al dumneavoastră

 Prof. Ing. Ioan Romeo Mânzală

Opinii-Accent Media-Hunedoara