Fericirea nu se găsește, se construiește

Căutăm fericirea ca și cum ar fi ascunsă într-un colț de lume pe care încă nu l-am descoperit.

O punem în vacanțe scumpe, în aplauzele celor din jur sau în checklist-uri pe care le bifăm grăbiți. Dar poate că fericirea n-a fost niciodată ceva ce trebuie găsit, ci ceva ce trebuie cultivat.

Fericirea, de fapt, începe cu inima. Nu cu contul din bancă, nu cu jobul „perfect”, ci cu curățenia interioară, cu iubirea, cu sinceritatea față de tine și față de ceilalți. „Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5:8) – spune un verset care, indiferent cât de credincios ești, are un adevăr greu de ignorat: oamenii buni, sinceri, trăiesc mai liniștiți.

Mai mult decât atât, adevărata împlinire vine adesea din lucrurile mici: respectul față de părinți, o relație sănătoasă cu familia sau pur și simplu faptul că faci ceea ce este bine. „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta… ca să fii fericit”– un îndemn simplu, dar care rezistă oricărei mode.

Într-o lume în care totul pare grăbit, fericirea se întâmplă în pauze. În liniștea de dimineață, în vorbele bune, în alegerile sănătoase. „Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea” (Proverbe 16:20), și chiar dacă nu reușești să deschizi Biblia în fiecare zi, timpul petrecut cu gânduri la ce vrea Dumnezeu de la tine, cu reflecții și cu sens poate face diferența.

Fericirea nu e o linie de sosire. E mai degrabă o stare de căutare. Fericiți sunt cei ce meditează la cuvintele lui Dumnezeu: „Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.” (Prov. 16:20)