Pentru unii oameni, Paștele înseamnă călătorii spre casă sau vacanțe. Și Mântuitorul se îndrepta spre Ierusalim.
De fapt, Luca alocă un spațiu amplu pentru această călătorie. Expresii de tipul „se îndrepta spre Ierusalim” apar de 12x în textul lui Luca. Dumnezeu pune în aplicare un plan stabilit cu mult înainte. El trebuie să împlinească tot ce e scris despre El în Lege, Profeți și Psalmi. Acest trebuie se regăsește de 40x la Luca, mai ales în legătură cu patimile și moartea Lui. Pregătirea pentru masa de Paști e descrisă astfel: „trebuia jertfit mielul de Paște” (22:7). Așadar, moartea și pătimirea Sa nu e un accident, e un plan ce se îndeplinește riguros. Dar ce anume urmărea acest plan?
„Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi” și „acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu care se varsă pentru voi”. Planul Său urmărea mântuirea sau eliberarea noastră de păcatele noastre: „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (19:10). Nu întâmplător cuvintele mântuire, Mântuitor, a mântui se găsesc mai mult la Luca decât la ceilalți evangheliști. Așa cum mielul pascal amintea de eliberarea din robia Egiptului, Mântuitorul se prezintă pe Sine ca un miel prin care primim eliberarea de păcate. Luca prezintă moartea lui Hristos ca un exod „ce avea să se împlinească în Ierusalim” (9:29-31).
Astăzi și acum poți fi și tu eliberat de păcatele tale. Mântuirea oferită de El e disponibilă acum și cere un răspuns imediat, astăzi. Așa sunt descrise multe din etapele vieții Mântuitorului: nașterea – „astăzi vi s-a născut un Mântuitor” (2:10-11), misiunea Lui – „M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia… şi să vestesc anul de îndurare al Domnului…, astăzi s-au împlinit cuvintele acestea” (4:18-19); moartea Lui care deschide cerul pentru un tâlhar – „adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (23:43). Acum poți vedea cu ochii tăi mântuirea Sa (2:29), acum dacă ești flămând după El poți găsi fericirea (6:21), acum poți fi mângâiat (16:25)!
Această eliberare e pentru toți! E zugrăvită mult în Luca prin motivul mesei, așa cum în aceste zile oamenii vor sta la mese. În majoritatea situațiilor în care stă la masă, Hristos nu este singur ci, împreună cu alți participanți din anturajul Său: vameși și păcătoși, săraci și vagabonzi de la marginea drumurilor, fii risipitori și ucenici trădători, oameni marginalizați. Cine se așează la masă cu Isus trebuie să-i accepte și pe ceilalți oaspeți.
Oricine se simte prea bun și nobil pentru a fi găsit în acea companie nu poate sta la masa Domnului. Numai când vagabonzii menționați au fost primiți și serviți, Isus este primit, și numai atunci Isus acceptă slujirea care i-a fost oferită. La Cina cea de taină a fost prezent Iuda trădătorul și Petru care s-a lepădat de El imediat după Cină. Nimeni nu e prea păcătos ca să se apropie de El și ne-a promis chiar El că nu respinge pe nimeni: „oricine vina la Mine nu-l voi izgoni afară”. Paradoxal, Luca arată că respinși sunt cei ce se cred fără păcat și drepți, adesea chiar oameni foarte religioși!
Sărbători cu har!
David Goran, pastor, Biserica Baptistă „Sfânta Treime”, Alba Iulia.
Ultimele comentarii