OPINII: Naufragierea unei țări condusă la întâmplare

Oamenii buni au parte de oameni răi… Sufletele se şlefuiesc cu mare greutate pentru că oamenii, în general, nu se schimbă.

Tristeţea te face să fii mai bun pentru că te readuce cu picioarele pe pământ după fiecare încercare de a zbura mai sus decât îţi permite realitatea. Oamenii frumoşi iubesc, dar de foarte multe ori se tem să mai împărtăşească iubirea, iubesc pentru că asta ştiu să facă cel mai bine. Ei nu agreează minciuna. Minciuna nu e scuzabilă. E alegerea lașilor. Oamenii mint din frică, din comoditate, din interes sau pur și simplu pentru că le-a devenit obicei.

Minciuna – o formă de trădare

Trădare față de încrederea ta, față de valorile de bază ale unei relații, față de orice urmă de respect. Relațiile, indiferent că sunt de prietenie, iubire sau colaborare, se construiesc pe adevăr. Cine te minte îți arată clar cât (nu) valorezi pentru el. La noi se minte aproape tot. Veți vedea unde suntem și ce minciuni se practică în Europa.

Mircea Gicu Ștefănescu consemna cu subiect si predicat:

Pe 19 mai 2025, Donald Trump anunța triumfător pe Truth Social: o convorbire de două ore cu Vladimir Putin a dus la relansarea negocierilor pentru pace în Ucraina. Armistițiu imediat, comerț „la scară largă” între Rusia și SUA, Vaticanul ca posibil mediator. Ce nu spune Trump? Aproape tot ce contează. În schimb, spune ceea ce doar cei atenți pot sesiza: Estul Europei e iarăși pe masă.

Nu, discuția Trump-Putin nu a fost o coincidență amânată. A fost programată exact după alegerile din România și Polonia. Trump este un negociator brutal: nu negociază la ghici. A așteptat să vadă dacă Bucureștiul și Varșovia pot fi vândute ușor. Da, pot, căci au ales lideri pro-UE. Da, pot fi lăsate, tăcut, fără apărare. America First înseamnă exact asta: protejăm doar ce ne aduce profit imediat.

România e prinsă într-un joc pe care nu-l mai joacă

Doar asistă. SUA negociază direct cu Rusia despre sfârșitul războiului, dar nu implică Ucraina, Polonia sau România. Germania și Franța, preocupate de alegeri interne și inflație, se repliază. Marea Britanie, deși retoric pro-Ucraina, și-a ajustat discreți poziția de pivot transatlantic. Polonia și România rămân acolo unde sunt de obicei: în fața ușii.

Ce vrea Trump de la Rusia? Comerț. Ce vrea Putin de la Trump? Sferă de influență. E foarte probabil că deja au bătut palma, informal, pe un acord nespus: America se retrage subtil din Estul Europei, Rusia încetează războiul și deschide resursele pentru business. Nu e nevoie de tratate. Un telefon, un zâmbet, o promisiune de ridicare a sancțiunilor, o mențiune strecurată pe rețele sociale – și echilibrul se schimbă.

Jocul e cât se poate de tranzacțional. Trump nu face diplomație, face afaceri. Arabia Saudită, India, Brazilia, chiar și China sunt păstrate aproape prin pachete comerciale, nu prin alianțe ideologice. Trump se apropie discret de lumea BRICS fără a o recunoaște formal, pentru că acolo sunt resursele, infrastructura, piețele. Acordul cu Rusia, dacă se va semna, va fi doar un nou pas în aceeași direcție: ordinea multipolară unde SUA controlează prin business, nu prin baze militare. Iar Trump a spus-o limpede, în acea frază trecută prea ușor cu vederea: „Europa e mai rea decât China.”

Aceasta nu e doar o insultă. E o repoziționare brutală. Europa devine adversarul birocratic care consumă bani americani și nu oferă nimic în schimb. Prin contrast, chiar și Rusia devine partener potențial dacă livrează: resurse, retragere, stabilitate. Referirea „scăpată” la „comerț la scară largă cu Rusia” nu e gafa unui politician entuziast. E codul. Este felul lui Trump de a spune că a obținut ceva. Că s-a negociat deja o parte din Est. Că, poate, Crimeea e deja considerată „consumată”. Că NATO va deveni un brand gol fără bani. Și că singura realitate care contează va fi piața, nu harta.

România nu va fi ocupată

Va fi doar ignorată. Fără investiții militare americane. Fără dialog bilateral direct. Fără capacitate reală de decizie. UE va cere „disciplină fiscală” și „tranziție verde”, dar nu va interveni dacă influența rusă va reveni prin alte canale: media, partide radicale, prețuri energetice.

Marea Neagră e deja o miză negociabilă. Trump nu va permite ca gazul românesc să rămână doar în custodia UE. Va cere acces pentru companii americane. Dar nici Ursula nu va ceda ușor. Rezultatul? O Românie trasă în două direcții, fără autonomie.

Joi, lovitura în plex: cum Trump a scos Europa din joc înainte să sune Kremlinul

Pe 15 mai 2025, la Istanbul, Turcia a facilitat o nouă rundă de negocieri informale între Rusia și Ucraina. Liderii europeni au aplaudat inițiativa, sperând într-un armistițiu mediat de Ankara, cu susținerea morală a UE. Nici Statele Unite, nici Marea Britanie nu au avut reprezentanți oficiali prezenți, dar speranțele unei detensionări regionale au crescut. Până seara.

Din avion, în drum spre Nevada, Donald Trump rupe decorul: „Nu se va întâmpla nimic până nu mă întâlnesc eu cu Vladimir. Pacea nu vine de la birocrați sau summituri sterile, ci de la lideri adevărați.”

Această declarație a avut efectul unui torent diplomatic.

În loc să consolideze poziția regională, rezultatul electoral confirmă statutul decorativ al celor două state în jocul global. România și Polonia.

Ce ar fi putut face România?

Să refacă urgent canalele diplomatice directe cu SUA, nu prin ambasade, ci prin oameni politici reali. Să-și trateze gazul, porturile, comunicațiile nu ca resurse, ci ca arme strategice. Să construiască axe regionale autentice, nu doar fotografii comune cu lideri de la summituri. Să renunțe la dependența de directivele sterile ale Bruxelles-ului și să acționeze ca stat suveran.

Dar n-o va face. Pentru că nu are cu cine. Pentru că e la ordinul unui Bruxelles care o va abandona la prima adiere de vânt sovietic. Pentru că nu mai are nici reflex de stat, nici ambiție de națiune.

Alegerile din România și Polonia au schimbat totul. Nu pentru că au blocat influența rusă, ci pentru că au stricat planul inițial al lui Trump: acela de a păstra România și Polonia ca piese-cheie într-o nouă arhitectură de securitate negociată direct cu Rusia. Victoria unor lideri decorativi, care nu au nimic de spus în ecuația strategică reală, a însemnat pentru Trump că nu mai are cu cine discuta serios în Est. Că nu mai poate transforma aceste țări în bastioane utile. Și atunci le lasă. Nu le trădează, dar le abandonează. Pentru că în logica lui Trump, dacă nu poate controla, nu va proteja. De aici și liniștea. Și telefonul. Și promisiunea de pace care nu mai costă sânge – ci doar abandon geopolitic.

Trump a promis: va face pace. Dar nu gratis. Iar moneda e clară: Ucraina, Polonia, România. Iar Europa? Taciturnă, ocupată cu climate goale și idei de autonomie strategică care sună bine în PDF-uri, dar nu rezistă în fața unui telefon de la Kremlin.

Dar noi vedem de obicei ce este în curtea altora, dar să vedem ,,haosul” de la noi.

Victoria în alegerile prezidențiale din România nu este victoria românilor, ci victoria sistemului european de tip sovietic. Un sistem care controlează și direcționează clasa politică, instituțiile militarizate, justiția și mediul economic din România.

Nicușor Dan o are ca model pe Maia Sandu, președintele Republicii Moldova, stat în care este aplicată cenzura (zeci de televiziuni și publicații online au fost închise în ultimii doi ani, fără niciun argument legal), stat în care presa a fost cumpărată, stat în care au fost anulate democrația, drepturile și libertățile clamate ipocrit de Uniunea Europeană.

SISTEMUL își protejează pionii, îi folosește, apoi îi transformă în conserve expirate, așa cum a devenit Klaus Iohannis. Nicușor Dan este omul sistemului european controlat de Franța și Germania, țări care își permit să intervină în procesul electoral din România, dar nu acceptă acuzația de intervenție și actor statal străin. Acesta poate face și poate fi numai Rusia lui Putin.(Dan Tomozei a radiografiat foarte bine tot ce s-a întâmplat).

Noul președintele ales al României este o altă marionetă Uniunii Europene care nu mai are nicio legătură cu democrația. Alegerile din România, la fel cum au fost alegerile din Republica Moldova din Noiembrie 2024, nu sunt decât o demonstrație a faptului că UE diluează titulatura de democrație, fiind inventat și promovat un nou sistem politic, sistemul concentraționar european. În UE ai dreptul să fii ales și să conduci doar dacă te supui orbește ordinelor de la Bruxelles, Paris și Berlin.

Nicușor Dan a fost ales după ce SISTEMUL a făcut o magie democratică. Nicușor Dan este pregătit să primească ordinele și să le execute întocmai și la timp … dar nu în interesul României și al românilor.

Al dumneavoastră

 Prof. Ing. Ioan Romeo Mânzală