OPINII: Un popor naiv, cu o educație precară. Prof. Ioan Romeo Mânzală

Viața ne surprinde mereu, odată cu trecerea timpului și odată cu trecerea noastră prin el. Mă întreb tot mai des de ce existența noastră este raportată la „golanii” și ,,analfabeții” care ne conduc și ne decid destinul. Observ că mereu hoții  ne stabilesc coordonatele vieții. Aceiași care au învârtit poporul naiv pentru a se erija apoi în „salvatori”, după ce chiar ei au furat și au distrus această țară.

Trăim într-o realitate în care oamenii se înstrăinează unii de ceilalți. Ne trezim lângă persoane cu care nu mai rezonăm, în locuri care și-au pierdut farmecul, în situații care altădată ne hrăneau pasiunile, emoțiile și stările sufletești.

Și asta nu e neapărat din motivul că am crescut spiritual. Creșterea asta e o sabie cu două tăișuri. Spiritualitatea prost înțeleasă duce la un libertinaj falit din care cu greu mai ieși. Totul e permis atâta timp cât nu faci rău altora? Sau, iubește și fă ce vrei, nu-i așa? Ce drăguț sună, și totuși, câtă minciună e aici.

Mândria și prostia merg mână-n mână!

Nu faci rău altora, dar îți faci rău ție însuți și e de ajuns. Iar când îți faci rău, începe batjocura cu bună știință. E ceva pervers aici, greu de dibuit pentru că tot persistând în aceeași batjocură, tu te alterezi, mintea devine schimbătoare și te trezești într-o fracțiune că alegi pervertirea continuă a ființei tale. Voința scade, mintea îți joacă feste, iar tu tot cazi cădere jalnică ca într-un abis fără fund.

Mândria e sursa tuturor relelor. Dar când sirenele te vrăjesc și tu ,,pui botul”, atunci discernământul scade vertiginos și te surprinzi vrăjit și falit spiritual, în același timp.

Doar smerenia e cea care te reabilitează, care te remodelează. E ca o frângere a sufletului mândru care recunoaște că singur nu poate ieși din mocirlă. De aceea e importantă rugăciunea, cea simplă, cu cuvintele tale, că nu ai cum impresiona pe cineva cu cuvinte meșteșugite care nu fac doi bani. Când te rogi, recunoști că nu poți singur, că ai nevoie de ajutor. Mândria însă, repudiază rugăciunea. Nu poate ea recunoaște starea jalnică în care omul se află. Și atunci tot continuă batjocura la nesfârșit, sau, mai bine zis, până omului i se întâmplă ceva.

Ceva ce-l trezește subit. Ca un duș spiritual rece? Viața pare că are sens doar în aportul nostru către semeni. Adică ne zbatem și pentru noi, dar și pentru ceilalți. Dacă zbaterea ar fi doar pentru noi înșine, atunci am fi mai de plâns decât dobitoacele cele fără de minte. Atunci doar ne-am hrăni egoismul, am trăi doar pentru „a avea”, niciodată pentru „a fi”.

După ce nu vei mai fi ca ființă cu trup, amintirile celorlalți despre tine vor fi legate doar de ceea ce ai fost tu ca și prezență. Parfumul ființei tale și-l vor aminti unii pe lângă care ai ființat. Nu toți, doar unii cărora le-a plăcut amprenta lăsată de tine asupra lor. Ce ai avut, ce ai acumulat, doar fum este și tot cenușă va rămâne în urma lor. Dar din ceea ce ești, nu va rămâne cenușă. Va rămâne o amintire vie. De asta se și spune că unii au trecut dincolo de trup, dar parcă sunt mai vii ca oricând pe aici. Pentru că ceea ce au lăsat în urma lor, are ecou în eternitate! Mulți trăiesc împreună, dar foarte puțini știu despre celălalt ce simte el cu adevărat. Acum îl vede bucuros, dar nu pricepe de ce.

Apoi îl vede trist, dar iarăși nu pricepe de ce. Pentru că esența ființei lui nu i-a atins-o niciodată. Și stau împreună o viață, iar la sfârșit, unul nu poate spune despre celălalt decât doar „ce om bun a fost”… Doar atât? Asta pentru că nu poate spune nimic altceva decât acest clișeu impersonal, „despre morți numai de bine”, nu-i așa? Ca și cum moartea e o iluminare spontană, o izbăvire. Nu poți să mai judeci o viață de om stinsă. Mai bine taci. Asta pentru că ți-e jenă de tine însuți. Ți-e jenă de faptul că nu ți-ai cunoscut partenerul după o viață consumată doar în „a avea”, niciodată în „a fi”…

În timp ce românii sunt strânși cu ușa, li se taie bursele, le scad salariile și pensiile, sunt împovărați de taxe și li se spune că nu sunt bani, Guvernul Bolojan păstrează o tăcere rușinoasă, în timp ce miliarde pleacă spre Ucraina și Republica Moldova fără nicio explicație.

Nu există transparență, nu există asumare

Doar o obediență oarbă față de Bruxelles și o lipsă totală de respect față de proprii cetățeni. E revoltător că suntem sacrificați cu toții pentru decizii luate pe șest, în timp ce ni se cere să ne cerem scuze că vrem spitale decente, școli funcționale și un trai normal. Plătim traiul altora… Cel mai naiv popor.  Am trăit, ca într-un vis, 35 de ani  de speranţe neîmplinite. Când s-au dus anii?

Advertisement

În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa. Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată…Cum stătea România din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?

Cu cât păgubeşti statul? Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere. Guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei.

UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca un „bonus” pentru admiterea în UE.

Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?

Prima mare eroare

A fost restituirea „părţilor sociale”, o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură antieconomică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o renaţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine.

A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014! S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii.

Economia naţională a fost oferită pe tavă

Fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de „neguvernare”, program de HOȚIE. A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaj (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat). A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).

Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc. S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare.

Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări etc. Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc.

A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială!), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).

Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi  lăsată fără nicio logică structurală. Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?

România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu. Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat! Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă. Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.

Brandul României este subzistenţa

Atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români. Nici după 35 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii. A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 15 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare?

Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de furturi și protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, (vezi multinaționalele lui Bolojan) şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite. Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate. Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”.

Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 35 de ani. În timp ce se taie totul, 3% din PIB merg în Ucraina, 60% din energie se dă gratis în Republica Moldova, miliarde de euro se dau, Israelului, Franței, SUA, pe toate fiarele vechi militare. Un popor naiv, condus de emanațiile naive ale acestuia: Bolojan, Grindeanu, Predoiu, Ciolacu, Iohannis, Nicușor Dan etc. De ce luăm lumină de la unul ca Macron, Ursula, Fritz, Maia Sandu, care numai au ,,șmenuit” pe unde au umblat? Au dus Europa acolo unde este și Romania. Am ajuns să luăm lumină de la toți inculții si ,,îndrăgostiții” timpurilor pe care le trăim,  cu amante și amanți prin cele mai luxoase locuri ale lumii”.Este la modă în lumea bună (homo, lesbi etc). La vârf există mult dezmăț.

P.S. Menționez ca toate articolele publicate de mine în acest ziar sunt semnate de mine. Nu am nici un fel de ,,îmbârligături” cu politicul, serviciile sau lumea pestriță. Nu fac parte din niciun fel de combinații nocive…

Al dumneavoastră

Prof Ing.Ioan Romeo Mânzală