OPINII: Un Paște însângerat. Prof. Ing. Ioan Romeo Mânzală

Acum două mii de ani, Domnul Iisus întrupat a fost pironit pe cruce pentru a mântui omenirea, devenind jertfa veșnică pentru păcat a omenirii. Prin El, păcatele noastre au fost iertate și ni s-au acordat har și binecuvântări din belșug. Aceasta este dragostea altruistă a lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă îi mulțumești cu adevărat Domnului Iisus pentru prețul pe care L-a plătit pentru tine, spune-I: „Mulțumesc, Doamne.”

Dumnezeu spune: „Fără răscumpărarea lui Isus, omenirea ar fi trăit în păcat pentru totdeauna și ar fi devenit odraslele păcatului, urmașii demonilor. Apucând pe această cale, întregul pământ ar fi devenit locul în care sălășluiește Satana, un loc pentru reședința sa. Dar pentru lucrarea de răscumpărare a fost nevoie ca omenirii să i se arate compasiune și bunătate iubitoare; doar prin aceste mijloace a putut omenirea să primească iertarea și, în final, să câștige dreptul de a fi făcută completă și pe deplin câștigată de Dumnezeu.

Fără această etapă a lucrării, planul de gestionare de 6000 de ani nu ar fi putut să continue. Dacă Isus nu ar fi fost crucificat, dacă doar ar fi vindecat bolnavii și ar fi alungat demonii, atunci oamenii nu ar fi putut fi întru totul iertați de păcatele lor. În cei trei ani și jumătate pe care Isus i-a petrecut făcându-Și lucrarea pe pământ, El a finalizat doar jumătate din lucrarea Sa de răscumpărare; apoi, fiind răstignit și devenind asemănarea trupului păcătos, fiind cedat celui rău, El a desăvârșit lucrarea crucificării și a călăuzit destinul omenirii. Doar după ce a fost predat în mâinile Satanei a răscumpărat El omenirea.

Timp de 33 de ani și jumătate El a suferit pe pământ, fiind ridiculizat, hulit și abandonat, chiar până în punctul în care nu a avut un loc unde să-Și așeze capul, să Se odihnească; apoi a fost răstignit, cu întreaga Sa ființă – un trup sfânt și inocent – bătută în cuie pe cruce. El a fost supus la tot felul de suferințe. Cei care aveau puterea și-au bătut joc de El și L-au biciuit, iar soldații chiar L-au scuipat în față; cu toate astea, El a rămas tăcut și a îndurat până la sfârșit, supunându-Se necondiționat până la moarte, după care a răscumpărat întreaga omenire. Doar atunci I s-a permis să Se odihnească.

Lucrarea pe care a făcut-o Isus reprezintă doar Epoca Harului; nu reprezintă Epoca Legii și nici nu este un înlocuitor pentru lucrarea din zilele de pe urmă. Aceasta este esența lucrării lui Isus în Epoca Harului, a doua epocă pe care a traversat-o omenirea – Epoca Răscumpărării.”

Acum în aceste vremuri tulburi cuvântul „Apocalipsa” este pe buzele tuturor. Apocalipsa se împlinește sub ochii noștri.

„Căpeteniile pământului” declară oficial, fără ascunzișuri, că vor să construiască Marele Israel și cel de-al treilea Templu din Ierusalim. Soldații armatei israeliene poartă pe brațul drept harta „Marelui Israel”. În mediul rabinic iudaic se vorbește cu entuziasm despre „mesia”, ceva de genul „habemus mesia”. Au pregătit materialele Templului după schema Vechiului Testament, veșmintele preoților, surlele și trâmbițele leviților, s-au îngrijit chiar și de juninca pentru sacrificiu.

Iar noi, creștinii?… Stăm ca niște blegi și dăm din umeri! Preoții în general te iau cu tradiționalul „fugi, bă, de-aici, din astea au mai fost”. Creștinii care stau cu ochii pe calendar și nu-ți sar un sfânt fără să-i citească acatistul sunt gata să închidă gura oricui încearcă să tragă un semnal de alarmă.

Oamenii „de rând” lovesc cu hlizeala proverbială românească. Vreun teolog mai răsărit dacă este interpelat o dă pe mistică și pe bucuria trăirii zi de zi cu și în Hristos. Nu găsești un creștin care să recunoască franc: „Da, vremurile se împlinesc”.

Suntem în mașina greșită, pe drumul greșit. Și de aceea totul ni se pare fals. Suntem pe cale să încheiem o epocă, o eră, o stare de a fi.

Unde ne-a dispărut răbdarea? Nu mai reușim să ne prefacem. Ceea ce simțim ca un eșec personal este, de fapt, o creștere masivă a frecvenței. Mașina veche – corpul nostru vechi, mintea noastră veche – a ajuns la capătul drumului.

Nu ne pierdem motivația pentru viață, ne pierdem motivația pentru iluzie. Este timpul să trecem la noul vehicul de lumină care se activează în noi.

Religia are și ea carența ei. Unde sunt preoții de altădată? Există atât de multe religii pentru că există atât de mulți oameni nefericiți. Un om fericit nu are nevoie de religie – pentru el, întreaga existență devine sacră.

„Când ești cu adevărat fericit, viața însăși devine rugăciune.” (Osho)

Dacă Iisus ar veni pe pământ astăzi, probabil ar avea parte de o soartă asemănătoare. Ar fi ridiculizat, ironizat, catalogat drept escroc sau manipulator, ar avea procese și meme-uri pe internet.

Hristos a Înviat! Sărbători pascale fericite tuturor!

Al dumneavoastră, Prof. Ing. Ioan Romeo Mânzală