Lansare de carte: „Cezar-Mihai, un vlăstar născut din neam în neam”, în Vințu de Jos

„Cezar-Mihai, un vlăstar născut din neam în neam”

Data: 27 septembrie 2026 Ora: 17:00

Locul: Biserica Reformată din Vințu de Jos

Invitați speciali:

• Tudor Florin Limbean – interpret nai
• prof. Antonio Josan – chitară clasică
• poeta Felicia Colda

Mesajul central: „Cea mai mare bogăție a omului este familia.”

Momentul va fi imortalizat de fotograful Marius Daian, pentru ca emoția și amintirile acestei lansări să rămână peste timp.

Autor: Dan-Ioan Groza

La 30 iunie 2013, am lansat cartea „Drumul pașilor neopriți”, un volum care a reunit poeziile scrise în anii adolescenței, în perioada liceului, a facultății și a școlii militare.

A fost un moment plin de emoție, în care paginile scrise cu ani în urmă au prins viață în fața celor prezenți. Fiecare poezie purta amprenta unei etape importante din viața mea, iar lansarea acelui volum a însemnat mai mult decât prezentarea unei cărți.

După 13 ani, am bucuria de a mă afla din nou în fața publicului, de această dată pentru a prezenta o cronică de familie – o carte născută din dorința de a păstra vie memoria înaintașilor și de a duce mai departe poveștile, valorile și legăturile dintre generații.

Cartea „Cezar-Mihai, un vlăstar născut din neam în neam” reprezintă continuarea firească a acestui drum. Dacă primul volum a fost glasul adolescenței, această lucrare este glasul maturității – o pledoarie pentru familie, rădăcini și identitate.

Această lucrare a fost realizată și tipărită prin finanțare proprie, într-un tiraj de 200 de exemplare.

Am pornit în acest demers de la arborii genealogici ai bunicilor mei: Groza și Abrudean, precum și ai bunicilor soției mele: Vîrtan și Selagea.

Din dorința de a păstra vie memoria celor care ne-au precedat, am adunat poveștile lor de viață, tradițiile și valorile care au definit comunitățile din Vințu de Jos, Bistra și Vidra, urmărind firul generațiilor începând din anul 1862 până la ultimul vlăstar născut.

În cele 256 de pagini ale volumului, am reunit peste 700 de membri ai familiei, mărturii culese din grai viu, documente de arhivă, fotografii, acte civile și militare, arbori genealogici și amintiri păstrate cu grijă de-a lungul generațiilor.

Volumul este structurat în trei capitole:

Capitolul I – Neamul Groza și Abrudean, dedicat rădăcinilor familiei mele din comuna Vințu de Jos.

Acest capitol urmărește istoria familiei, de la străbunici, bunici și părinți, continuând generație după generație până la ultimul vlăstar născut. Sunt evocate copilăria de altădată, viața satului, tradițiile, munca la câmp, încercările prin care au trecut oamenii locului, dar și bucuriile și valorile care au unit generații întregi.

Capitolul al II-lea – Neamul Vîrtan și Selagea, consacrat familiilor din comunele Vidra și Bistra, readuce la lumină poveștile moților din Munții Apuseni: meșteșugari, gospodari, veterani de război și oameni simpli care au păstrat credința, demnitatea și dragostea pentru familie.

În același timp, sunt urmărite drumurile urmașilor lor, care, prin muncă, perseverență și educație, au reușit să se afirme în diferite domenii, fără să-și uite rădăcinile și valorile moștenite.

Capitolul al III-lea – Rudenie sfințită vorbește despre nași, fini și legăturile spirituale care întregesc familia prin credință. Este partea care arată că moștenirea noastră nu se rezumă doar la nume și sânge, ci cuprinde și oamenii pe care Dumnezeu îi așază în viața noastră și legăturile sufletești care se nasc între generații.

Volumul se încheie cu un epilog și o postfață, dedicate iubirii, memoriei și continuității dintre generații.

O vorbă veche m-a însoțit pe tot parcursul scrierii:

„Omul nu moare când îl acoperă pământul, ci atunci când îl acoperă uitarea.”

Acest gând mi-a întărit convingerea că fiecare poveste salvată de la uitare este o datorie împlinită față de cei care au fost înaintea noastră.

Dacă ar fi să descriu această carte printr-un singur cuvânt, acela ar fi „familia”.

Familia ca rădăcină, ca loc al întoarcerii și ca legătură între trecut, prezent și viitor.

Mesajul central al acestei cărți este simplu, dar profund:

„Cea mai mare bogăție a omului este familia.”

Nu averile și bunurile materiale pe care le adunăm într-o viață ne definesc cu adevărat, ci oamenii alături de care trăim, iubim și muncim și cărora le lăsăm mai departe numele, credința, valorile și amintirea noastră.

De aceea, această carte este un omagiu adus înaintașilor, un dar pentru fiul meu, Cezar-Mihai, și, în același timp, o invitație pentru fiecare dintre noi de a ne întoarce spre familie, de a ne cunoaște rădăcinile și de a nu lăsa poveștile celor care au fost înaintea noastră să se piardă în uitare.

Dacă această carte va reuși să-i facă pe cei care îi vor înțelege mesajul să se întoarcă, fie și pentru câteva clipe, cu gândul și cu sufletul spre propria familie, atunci rostul ei a fost împlinit.

Cu respect și recunoștință,

Dan-Ioan Groza