OPINII: Omenirea la răscruce, România nicăieri! Prof.Ioan Romeo Mânzală

Lumea de azi trece prin zile grele și confuze. America e nervoasă și se agită. Uniunea Europeană se confruntă cu o criză socială iminentă și își pune probleme de identitate, de scop și de supraviețuire.

După ultimele alegeri, fraudate și măsluite, România a fost împinsă pe o fundătură fără ieșire. Oricum, cu o purtare de slujnică, țara noastră e privită de Occident cu dispreț și compătimire. Păpușarii din umbră fac ce vor cu soroșiștii pe care i-au instalat la cârma țării. Între timp, au avut loc și alegerile din republica Moldova.

La acest punct le reamintesc confraților noștri ca Eminescu, simbolul sfânt al românismului, folosea cuvântul Basarabia. Zisa republică de azi este o făcătură stalinistă preluată de soroșiști. Eu sper totuși ca PAS-ul să fie doar un pas spre unirea cu România. În ceea ce privește integrarea în UE, o altă făcătură soroșistă și globalistă, rămâne de văzut cât timp va mai exista aceasta în actuala ei formă.

Pe plan internațional

Situația lumii e gravă. La nivelul cel mai înalt al evenimentelor, Președintele Trump a convocat pentru prima oara în istoria recentă a Americii toți generalii și amiralii țării la o întrunire de urgență la baza militară Quantico din Virginia. Analiștii se întreabă consternați: De ce această întrunire și ce se întâmplă la nivel global? Este greu de răspuns, dar nu e un semn de bun augur. Trump este frustrat. Deocamdată, niciuna din marile lui inițiative externe nu i-a reușit. Restabilirea păcii în Ucraina rămâne o iluzie și războiul din Gaza continuă și riscă să ducă la ruperea țărilor arabe de Washington.

Multe țări care în trecut au fost pro-americane, precum Brazilia și unele state din Africa, curtează din ce în ce mai mult China și Rusia. Drept rezultat Moscova lui Putin jubilează și China lui Xi așteaptă calm și își continuă ascensiunea. Timpul lucrează în favoarea lor. Ne apropiem oare de o mare confruntare?

Președintele Trump s-a pronunțat în favoarea păcii, dar încurajează pregătirile de război. În Ucraina, pentru a-și salva pielea și puterea, Zelenski încearcă din răsputeri să atragă țările NATO în conflict direct cu Rusia. Deocamdată, Trump a declarat ca e dispus să ajute Ucraina să-și recupereze teritoriile pierdute și a anunțat că va permite Ucrainei să folosească arme moderne americane, dar numai cu aprobarea lui. În această lumina, actuala întrunire militară de gradul zero din Virginia poate fi interpretată drept un act de postură și intimidare. Se va lăsa Moscova intimidată, în special acum, după ultimele acorduri încheiate cu guvernele de la Beijing și Teheran?

Între timp, Israelul pregătește o lovitură împotriva Iranului, lovitură pe care o vrea fatală și în acest scop se bazează pe ajutorul necondiționat al Statelor Unite. America pare prudentă, dar a dispus deja trimiterea spre golful Persic a portavionul Nimits și a puternicului grup naval care îl însoțește. Alte desfășurări de ultimă oară din Orientul Mijlociu nu sunt nici ele deloc bune. În urma bombardării neașteptate a Katarului de către Israel, țările arabe s-au întrunit de urgență și au ajuns la unele acorduri tulburătoare pentru Washington. Arabia Saudita, de exemplu, a încheiat o înțelegere cu Pakistanul, care s-a angajat ca în caz de atac izraelian, să acorde Arabiei apărare nucleară.

Altfel, pentru prima oara în ultimele decenii țările musulmane și-au unificat pozițiile și au pus Washingtonul într-o mare dilemă. Confruntat cu o posibilă ruptură arabo-americană, Președintele Trump a declarat că nu va permite Israelului să anexeze Palestina și că va media încetarea războiului din Gaza. Care sunt însă condițiile stabilirii păcii și cum va reconcilia Washingtonul obiectivele “irecociliabile” arabo-israeliene? Se știe că Israelul urmărește extinderea țării și înfăptuirea unui Israel Mare. Arabii, la rândul lor, cer ferm retragerea Israelului în granițele din 1948 și înființarea unui stat Palestinian cu reședință la Ierusalim.

Va accepta Netaniahu așa ceva, ori va împinge America spre o confruntare cu iz global? Se pare că omenirea se află pe marginea prăpastiei și personal mă gândesc ca ar fi irațional ca cineva să recurgă la arme nucleare. Și mă întreb retoric: vor executa comandanții militari ordinele de lansare a rachetelor nucleare? Cred că numai Dumnezeu știe!

Dar, să revenim în  România

Biblia spune că Dumnezeu a făcut omul în chipul și asemănarea Sa și l-a pus în centrul lumii. Pe mine Dumnezeu m-a făcut român și a făcut din România centrul preocupărilor mele. Iar dacă România ar dispărea, eu nu aș mai avea motive să-mi doresc să supraviețuiesc. Și mă doare faptul că țara noastră a ajuns pe mâna unor indivizi fie incompetenți, fie fără sentimente naționale. Unde e planul nostru de tara? Ce proiecte majore are România? Toate țările au proiecte și inițiative. Uitați-va la Polonia, la Slovacia, la Ungaria. Budapesta a atras investiții

străine majore, care trebui înțelese bine de români. Personal, nu condamn Budapesta, dar mă întreb ce face Bucureștiul? Germania, de pildă, a investit masiv în Ungaria și a decis să construiască în țara vecină o fabrică de blindate militare.

Advertisement

Ungaria, la rândul ei, investește în Transilvania, în timp ce România a fost împiedicată să lege Ardealul de restul țării prin autostrăzi moderne. Guvernanții noștri se dau de ceasul morții să arate cât de europeni sunt, dar unde sunt șoselele și căile ferate prin care să fim legați organic de occident? Pe de alta parte, își mai amintește cineva de ideile și sugestiile analistului geopolitic american Samuel Huntington? Pentru el, Uniunea Europeană era catolico-protestantă și se oprea la Munții Carpați. Mai departe spre Est era un spațiu ortodox dominat de Rusia…

Budapesta a reținut sugestia lui Huntington

Și are un plan de țară. În consecință, Ungaria a început să cocheteze cu organizația BRICS și în același timp, curtează China și atrage noi investiții. Beijingul va construi în Ungaria una din cele mai mari uzine de automobile din Europa. Și acest lucru în timp ce industria auto europeană riscă să piardă și piața internă și piața internațională. China a investit, de asemenea, în realizarea căii ferate de mare viteza dintre Budapesta și Belgrad.

Tot China investește în Serbia și împreună cu Belgradul studiază fezabilitatea construirii unui canal navigabil din Serbia până la Marea Mediterană în Grecia, canal care ar scurta drumul mărfurilor chinezești spre Europa centrală. Vă imaginați ce ar mai rămâne din Dunăre, dacă o bună parte din apele ei ar fi deviate? Și ai noștri continuă să caute motive care să justifice anularea ultimelor alegeri…(Prof. Dr. Nicolae Dima, USA. 30 septembrie 2025).

Trăim într-o realitate simulată?

Aceasta este cea mai tulburătoare ipoteză despre lume.

Cea mai importantă întrebare a timpurilor noastre nu este dacă există Dumnezeu, ci dacă lumea în care trăim este „reală” sau doar o simulare complexă, un experiment cosmic orchestrat de o inteligență superioară. O idee care părea SF în urmă cu câteva decenii devine astăzi tot mai greu de respins.

Dacă admitem existența unui Creator, trebuie să acceptăm și că universul este proiecția minții sale. Tot ce percepem – materie, timp, viață – ar putea fi rezultatul unei „imaginații” supreme. Creatorul nu este un zeu bătrân care a dat drumul universului și a plecat. Este un arhitect cosmic care scrie și rescrie codul, adăugând lumii, dimensiuni și posibilități. Ca un regizor care diversifică filmul pentru a-și desăvârși opera, păstrând totuși câteva reguli fundamentale fără de care decorul s-ar prăbuși. Știința modernă oferă tot mai multe indicii că această ipoteză nu e fantezie.

Fizica cuantică a arătat că electronii se comportă diferit în funcție de faptul că sunt priviți sau nu (experimentele de tip „quantum eraser” din 1998–2000, de exemplu cel realizat de Yoon-Ho Kim și colaboratorii la Universitatea din Maryland). Cu alte cuvinte, realitatea așteaptă să fie privită înainte să decidă ce formă să ia – exact ca într-un joc video în care totul se „încarcă” doar când jucătorul se apropie.

La fel de fascinant este faptul că ADN-ul, baza vieții, funcționează ca un cod digital. În 2013, cercetătorii de la MIT  (cel mai tare institut de profil din lume) au descris structura genetică umană ca fiind „cel mai eficient limbaj de programare cunoscut”. Nicio altă explicație nu oferă mai mult sens decât ideea unui design inteligent. Iar legile universului – gravitația, viteza luminii, masa particulelor – sunt reglate cu o precizie teribilă, ca și cum cineva ar fi introdus parametrii cu intenție. Filozofia și ezoterismul spun același lucru, dar în alt limbaj. Platon vorbea despre oameni care văd doar umbrele realității. Hindușii numesc lumea „Maya” – iluzie. Misticii spun că prin meditație pot „vedea” dincolo de decor – un spațiu al conștiinței pure din care totul se proiectează.

Chiar și experiențele noastre zilnice par să trădeze codul din spatele scenei. Coincidențele imposibile, visele care devin realitate sau deja-vu-urile ar putea fi „mesaje” din program. Iar moartea – pe care o credem final – s-ar putea să fie doar un „log out”: nenumărate relatări de moarte clinică descriu conștiința activă dincolo de corp, ca și cum „jocul” continuă pe alt nivel. Nici „pereții” universului nu sunt întâmplători. Nu putem merge încă mai repede decât viteza luminii. Nu putem vedea dincolo de o anumită limită cosmică.

Nu putem pătrunde în ce a fost „înainte” de Big Bang. Poate acestea nu sunt bariere naturale, ci limitele impuse de arhitectura simulării – zidurile invizibile ale unei hărți cosmice. Privit astfel, universul capătă o semnificație radical diferită. Nu suntem locuitori pasivi ai unei lumi, ci personaje într-o vastă operă inteligentă.

Istoria nu este o succesiune de întâmplări

Ci o serie de „update-uri” ale unui program cosmic care se rescrie și se perfecționează continuu. Suntem fie personaje într-un joc pe care Creatorul îl joacă pentru sine, asemenea unui copil fascinat de adrenalina propriei creații în continuă expansiune, fie părți conștiente ale unui plan divin mai mare decât putem concepe. Iar dacă e așa, atunci fiecare gând, decizie și clipă nu reprezintă întâmplări – ci o linie dintr-un scenariu cosmic în care existența însăși este limbajul prin care inteligența supremă se descoperă pe sine.

Cel puțin din ceea ce se vede din imaginile și filmele publicate pe rețelele sociale, președintele României a fost SINGURUL lider politic care a intrat ieri însoțit de un alt președinte la dineul ăla la care au fost întâmpinați de regele Frederik al X-lea și regina Danemarcei. Nicușor a venit (tele)ghidat de Macron, care îi arătă ca unui copil tâmpit ce să facă și pe unde să o ia.

Dacă greșesc îmi cer scuze, dar e ceea ce a văzut o lume întreagă, restul liderilor au venit unul câte unul, doar al nostru cu tăticul după el, ca un elev d-ăla care vede prima oară Bucureștiul când vine să dea admitere. Toți participanții au făcut poză de protocol cu regele și regina, care îi așteptau la intrarea în palatul ăla. Dacă ăia care l-au parașutat pe Nicușor în fruntea statului știau că e așa de retard încât nu-i în stare să învețe niște chestiuni simple de protocol sau să-și stăpânească emoțiile în public încât trebuie să fie (tele)ghidat de alții, atunci ar trebui să le fie rușine. România a ajuns de râsul internetului. M-am săturat de oameni ,,senili.

Vine un timp când te saturi de tot

Nu brusc, nu zgomotos, ci lent, ca o toamnă care nu mai promite primăvara. Te saturi să porți în tine tăcerile altora, să fii bun într-un decor în care bunătatea este confundată cu disponibilitatea de a fi rănit. Te saturi de lipsa de respect, de gesturi care nu mai au suflet, de oameni care te privesc doar prin prisma a ceea ce pot lua de la tine. Și-atunci, nu mai lupți. Nu mai explici. Nu mai aștepți.

Pentru liniștea ta, alegi să te retragi. Nu ca un învins, ci ca un om care a înțeles că demnitatea nu se negociază. Te retragi din zgomot, din agitație, din relații care nu mai au rădăcini. Te retragi în tine, acolo unde ești întreg, chiar dacă ești singur. Pentru că, uneori, tăcerea este singura formă de iubire pe care o mai poți oferi fără să te pierzi.

Al dumneavoastră același

 Prof.Ing.Ioan Romeo Mânzală

 -Accent Media-Opinii Hunedoara