”Paște Fericit”, într-o lume însângerată de războaie și nenorociri

Întrebarea crucială pe care Iisus le-a pus-o celor ce Îl urmau a fost: „Cine ziceţi că sunt?” Când Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”, Iisus nu a fost şocat, nici nu L-a mustrat. Dimpotrivă, l-a lăudat!

Iisus a declarat apoi acelaşi lucru, iar cei ce-L ascultau I-au înţeles pe deplin cuvintele. De aceea citim în Biblie: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.”

 Altă dată Iisus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” Pe dată iudeii au vrut să-L omoare cu pietre. El i-a întrebat pentru care faptă bună vor să-L omoare. „Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”Iisus a declarat că are calităţi pe care doar Dumnezeu le are. Când un bărbat paralizat care dorea să fie vindecat a fost adus prin acoperişul casei, Iisus i-a spus: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” Aceasta a provocat o mare tulburare printre conducătorii religioşi, care-şi spuneau în inima lor: „De ce vorbeşte astfel? Huleşte! Cine poate ierta păcatele oamenilor, în afară de Dumnezeu?”

Într-unul din momentele de mare cumpănă, când însăşi viaţa Îi era pusă în primejdie, marele preot L-a întrebat direct:”Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”„Da, sunt,” i-a răspuns Iisus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea.”

Legătura Sa cu Dumnezeu

Era atât de apropiată încât a considerat că atitudinea pe care cineva o are faţă de El, o are faţă de Dumnezeu. Aşadar, ”cine-L cunoaște pe El, Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Cine-L vede pe El, Îl vede pe Dumnezeu. Cine crede în El, credea în Dumnezeu. Cine-L primeşte pe El, Îl primeşte pe Dumnezeu. Cine-L urăşte pe El, Îl urăşte pe Dumnezeu. Şi cine-L onorează pe El, Îl onorează pe Dumnezeu”.

Dacă Isus Hristos a înviat din morţi, dovedind astfel că El este Dumnezeu, atunci înseamnă că El este viu şi astăzi. Şi nu doreşte doar închinarea noastră; doreşte să Îl cunoaştem şi să vină în viaţa noastră. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”

 „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug,”spunea Carl Gustav Jung.

Întrucât Iisus a murit pe cruce, luând asupra Sa toate păcatele întregii omeniri, este acum în măsură să ne acorde iertarea Sa, să ne accepte aşa cum suntem şi să ne cheme la o relaţie personală cu El.(Paul E. Little)

Iisus a murit printr-o execuţie publică pe cruce. Conducătorii de atunci au spus că din cauza unei hule; Iisus a spus că a murit ca să plătească pentru păcatele noastre. A fost torturat în mod groaznic. Trupul Său a fost înfăşurat apoi în pânză de in şi a fost pus într-un mormânt săpat în stâncă. Un bolovan uriaș a fost rostogolit la intrare, blocând-o total. Întrucât Iisus anunţase public că va învia din morţi după trei zile, au fost lăsaţi şi câţiva soldaţi romani drept santinelă. În plus, intrarea în mormânt a fost sigilată cu sigiliul roman oficial, declarându-se astfel mormântul proprietate romană.

În ciuda tuturor acestor precauţii, după trei zile trupul lui Iisus nu mai era acolo. Numai îmbrăcămintea Sa funerară mai rămăsese acolo, păstrând exact forma trupului Său. Bolovanul care sigila intrarea în mormânt a fost găsit pe o pantă, la distanţă de mormânt.

La vârsta de 33 ani

Iisus a fost condamnat la moarte. La momentul acela, Răstignirea, era cea mai grea pedeapsă. Doar cei mai înrăiți  criminali erau condamnați să fie răstigniți. Dar Iisus trebuia să fie pironit pe cruce de mâini și picioare, spre deosebire de alți condamnați la moarte prin răstignire. Fiecare piron avea între 13 și 18 cm lungime. Piroanele au fost bătute în încheietura mâinii, nu în palme, așa cum sunt reprezentate în mod obișnuit. Există un tendon la încheietura mâinii care se extinde până la umăr. Gărzile romane știau că, atunci când piroanele erau introduse în încheietura mâinii, tendonul se rupea, forțându-l pe Iisus să-și folosească spatele pentru a se susține, ca să poată respira.

Picioarele au fost pironite împreună, fiind forțat să se sprijine de singurul piron care Îi “lega” picioarele de cruce. Iisus nu s-a putut sprijini doar cu picioarele Lui din cauza durerii. Așa că, a fost obligat să alterneze între arcul spinării Sale și picioare, pentru a continua să respire. Imaginează-ți lupta, durerea, suferința și curajul cu care a îndurat Iisus acea realitate timp de peste trei ore.

Da, mai mult de 3 ore! Îți poți imagina acest tip de suferință? Cu câteva minute înainte de a muri, Iisus s-a oprit din sângerare, pur și simplu curgea apă din rănile sale. Din imaginile comune vedem răni pe mâini și pe picioare, chiar și rana produsă de suliță, iar în lateral… Coroana de spini înfiptă adânc în pielea capului său. Majoritatea bărbaților nu ar fi supraviețuit acestei torturi. Nu mai avea sânge, ca să sângereze, doar apă curgea din rănile lui.

Corpul uman, adult, conține aproximativ 4.5 litri, (puțin peste un galon) de sânge. Iisus a vărsat toți cei 4.5 litri din sângele său; avea trei piroane introduse în membrele lui; o coroană de spini deasupra capului și, pe deasupra, un soldat roman îi înfige o suliță pe piept… Toate acestea fără să menționez umilința pe care a suferit-o după ce și-a dus propria cruce aproape 2 km, în timp ce mulțimea îl scuipa în față și arunca cu pietre în el, (crucea avea aproape 30 kg. greutate, doar partea cea mai înaltă, acolo unde erau mâinile Lui). Iisus a trebuit să îndure această experiență, pentru a deschide porțile cerului, pentru a putea ajunge la Dumnezeu. 

Iisus Hristos a murit pentru noi!

Pentru ca păcatele noastre să poată fi “spălate” și duse departe. Toate, fără excepție! Nu ignora această situație, se apropie săptămâna patimilor. Fi mai bun, mai umil, mai empatic… fi uman. 

A murit pentru noi! E ușor să promovezi/postezi glume proaste sau poze, dar când vine vorba de Dumnezeu, astfel de glume nu își au sensul. ,,Dumnezeu să te binecuvânteze!”

Și nu uita, El a spus:”Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. (Evanghelia după Matei/10/32 și 33).

Iisus a arătat puterea Creatorului asupra bolilor şi asupra afecţiunilor trupeşti. I-a făcut pe şchiopi să meargă, pe muţi să vorbească, iar pe orbi să vadă. A vindecat şi unele probleme de natură congenitală, care nu puteau fi tratate psihosomatic. (Evanghelia după Ioan, cap.9). Hristos a dovedit că are putere asupra forţelor naturii, putere pe care o putea avea numai Dumnezeu, Cel care crease acele forţe.

El a liniştit o furtună puternică şi valurile învolburate ale Mării Galileii. Aceste lucruri i-au uimit atât de mult pe oamenii prezenţi cu El în barcă, încât au exclamat: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?”

Dovada supremă a Divinităţii lui Hristos

A fost Învierea Sa din morţi. În cursul vieţii Sale, Iisus Şi-a prevestit de cinci ori moartea. A prevestit şi cum va muri şi că după trei zile de la moarte va învia din morţi şi va fi văzut de ucenicii Săi. Cu siguranţă că aceasta a fost marea încercare: era o afirmaţie uşor de verificat. Fie s-a întâmplat, fie nu s-a întâmplat.

Atât simpatizanţii, cât şi detractorii credinţei creştine recunosc că Învierea lui Hristos reprezintă piatra de temelie a credinţei. Apostolul Pavel scria: „Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.”19. Pavel îşi întemeia întreaga credinţă şi viaţă pe Învierea în trup a lui Hristos. Fie înviase din morţi, fie nu. Însă dacă înviase cu adevărat, atunci era evenimentul cel mai senzaţional din toată istoria omenirii!

***

Eu cred în Iisus și Dumnezeu. Singura care a mai rămas este credința. Acum se încearcă sub toate formele eradicarea credinței. Trebuie să avem credință în noi, altfel vom pieri cu toții. Haideți, oameni buni, să credem împreună! Să fim mai buni, mai  înțelepți și încrezători în forțele noastre. Să nu ne mai lăsăm influențați de nimeni și de nimic!

”Paște Fericit” pentru toate confesiunile!

Al dumneavoastră același creștin 

Prof. Ioan Romeo Mânzală